Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 42 Bible Online

Facerea 42 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 42

¹Şi, auzind Iacov că să vinde grâu în Eghipt, au zis feciorilor săi: „Pentru ce vă leneviţi?

²Iată, am auzit că easte grâu în Eghipt. Pogorâţi acolo şi ne cumpăraţi puţinteale bucate, ca să trăim şi să nu murim!”

³Şi s-au pogorât cei zeace fraţi a lui Iosif să cumpere grâu din Eghipt.

⁴Iară pre Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-au trimis cu fraţii săi, că au zis: „Ca nu cumva să slăbească pre cale”.

⁵Şi au venit feciorii lui Israil să cumpere cu cei ce vinea, pentru că era foamete în pământul lui Hanaan.

⁶Iară Iosif era mai-marele pământului, el vindea la tot norodul pământului. Şi, venind fraţii lui Iosif, s-au închinat lui cu faţa la pământ.

⁷Şi, văzind Iosif pre fraţii săi, i-au cunoscut şi s-au făcut strein de cătră ei şi le-au grăit lor aspru şi le-au zis lor: „De unde aţi venit?” Iară ei au zis: „Din pământul Hanaan, să cumpărăm bucate”.

⁸Şi au cunoscut Iosif pre fraţii săi, iară ei nu l-au cunoscut pre el.

⁹Şi şi-au adus aminte Iosif de visurile sale care le-au văzut şi au zis lor: „Iscoade sânteţi, să cercaţi căile ţării aţi venit?”

¹⁰Iară ei au zis: „Nu, doamne, slugile tale am venit să cumpărăm bucate.

¹¹Toţi sântem fii a unui om, de pace sântem, noi, slugile tale, nu sântem iscoade”.

¹²Şi au zis Iosif lor: „Ba, ci aţi venit să vedeţi cărările pământului”.

¹³Iară ei au zis: „Doisprăzeace fraţi sântem, slugile tale, în pământul Hanaan, şi cel mai tinăr cu tatăl nostru easte astăzi, iară unul nu trăiaşte”.

¹⁴Şi au zis lor Iosif: „Aceasta easte ce am grăit voao, zicând că iscoade sânteţi.

¹⁵Întru aceasta vă veţi arăta, pre sănătatea lui Faraon, nu veţi ieşi de aici până când fratele vostru cel tinăr nu va veni aici.

¹⁶Trimiteţi pre unul dintră voi şi aduceţi pre fratele vostru, iară voi veţi fi în prinsoare până ce să vor arăta cuvintele voastre de grăiţi adevărat, au ba, iară de nu, pre sănătatea lui Faraon, iscoade sânteţi”.

¹⁷Şi i-au pus pre ei în temniţă trei zile.

¹⁸Şi le-au zis lor în a treia zi: „Faceţi aceasta şi veţi fi vii, că eu mă tem de Dumnezeu.

¹⁹De sânteţi de pace, un frate al vostru să se oprească în temniţă, iară voi meargeţi şi duceţi grâul vostru, care l-aţi cumpărat.

²⁰Şi pre fratele vostru cel mai tinăr să-l aduceţi la mine. Şi să vor creade cuvintele voastre, iară de nu, veţi muri”. Şi ei au făcut aşea.

²¹Şi au zis fieştecarele cătră fratele său: „Aşea easte, că în păcat sântem noi pentru fratele nostru, că nu ne-au fost milă de necazul sufletului lui, când să ruga de noi, şi noi nu l-am ascultat pre dânsul, şi pentru aceasta au venit preste noi nevoia aceasta”.

²²Şi, răspunzind Ruvin, au zis lor: „Au nu v-am grăit voao, zicând: «Nu faceţi nedreptate pruncului», şi nu m-aţi ascultat? Şi, iată, sângele lui să cearcă”.

²³Şi ei nu ştiia cum că Iosif îi înţeleage, pentru că cu tălmaciu grăia cu ei.

²⁴Şi, întorcându-să de la ei Iosif, au plâns, şi iarăşi venind la ei le-au grăit lor, şi au luat pre Simeon dintră ei şi l-au legat pre el înaintea lor.

²⁵Şi au poruncit Iosif să le umplă sacii lor de grâu, şi argintul fieştecăruia să-l puie în sacul său şi să le dea lor de ajuns mâncare pre cale. Şi s-au făcut lor aşea.

²⁶Şi ei, puind grâul pre asinii săi, s-au dus de acolo.

²⁷Şi, dezlegând unul sacul să dea mâncare asinilor săi, unde au odihnit, au văzut legătura argintului său, şi era deasupra gurii sacului.

²⁸Şi au zis fraţilor săi: „Mi s-au înturnat argintul şi iată-l în sacul mieu”. Şi s-au spăimântat inima lor şi s-au turburat, unul cătră altul zicând: „Ce au făcut aceasta Dumnezeu noao?”

²⁹Şi au venit la Iacov, tatăl lor, în pământul lui Hanaan, şi au spus lui toate câte s-au întâmplat lor, zicând:

³⁰„Grăit-au omul, domnul pământului, cătră noi aspru, şi ne-au pus pre noi în pază, ca cum am fi mers să iscodim pământul.

³¹Şi noi am zis lui: «De pace sântem, nu sântem iscoade.

³²Doisprăzeace fraţi sântem fii tatălui nostru, unul au murit. Iară cel mai mic cu tatăl nostru easte astăzi în pământul Hanaan».

³³Şi au zis noao omul, domnul pământului: «Întru aceasta voiu cunoaşte că sânteţi de pace, pre un frate al vostru lăsaţi aici cu mine, iară grâul care l-aţi cumpărat pentru casa voastră luaţi-l şi vă duceţi.

³⁴Şi aduceţi pre fratele vostru cel mai tinăr, şi voiu cunoaşte cum că nu sânteţi iscoade, ci sânteţi de pace, şi pre fratele vostru voiu da voao, şi voiu slobozi să vă cumpăraţi ce vreaţi din pământul acesta»”.

³⁵Şi au fost când au deşertat ei sacii săi, argintul fieştecăruia era în sacul său, şi au văzut argintul său ei şi tatăl lor şi s-au spăimântat.

³⁶Şi le-au zis lor Iacov, tatăl lor: „Pre mine m-aţi făcut făr’de fii: Iosif nu easte, Simeon nu easte, şi pre Veniamin să-l luaţi? Asupra mea au fost toate aceastea”.

³⁷Şi au grăit Ruvin tatălui său, zicând: „Pre amândoi feciorii miei să-i omori, de nu-l voiu aduce pre el la tine, dă-l pre el în mâna mea, şi eu voiu aduce pre el la tine”.

³⁸Iară el au zis: „Nu să va pogorî fiiul mieu cu voi, pentru că fratele lui au murit, şi el singur au rămas, şi, de să va întâmpla lui să slăbească în calea pre carea veţi mearge, îmi veţi duce bătrâneaţele cu întristăciune în iad”.