Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 43 Bible Online

Facerea 43 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 43

¹Şi s-au întărit foametea pre pământ.

²Şi au fost după ce au sfârşit de mâncat grâul, care l-au adus din Eghipt, le-au zis lor tatăl lor: „Duce-ţi-vă iarăşi şi ne cumpăraţi puţinteale bucate”.

³Iară Iuda au zis lui, zicând: „Cu mărturisire s-au mărturisit noao omul, domnul pământului, zicând: «Nu veţi vedea faţa mea, de nu va veni cu voi fratele vostru cel mai tinăr».

⁴Deci, de vei trimite pre fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra bucate.

⁵Iară de nu vei trimite pre fratele nostru cu noi, nu vom mearge, pentru că omul au grăit noao zicând: «Nu veţi vedea faţa mea, de nu va fi fratele vostru cel mai tinăr cu voi»”.

⁶Şi au zis Israil: „O, ce rău mi-aţi făcut spuind omului că aveţi voi frate!”

⁷Iară ei au zis: „Întrebând, au întrebat de noi omul şi de neamul nostru, zicând: «De trăiaşte încă tatăl vostru? Şi de aveţi voi frate?» Şi am spus lui după întrebarea aceasta. Au ştiut-am noi că va zice noao: «Aduceţi pre fratele vostru?»”

⁸Şi au zis Iuda cătră Israil, tatăl lor: „Trimite pruncul cu mine şi să ne sculăm să meargem, ca să trăim şi să nu murim, şi noi şi tu şi pruncii noştri.

⁹Eu îl voiu luoa pre dânsul, din mâna mea ceare-l pre dânsul de nu-l voiu aduce la tine, şi de nu-l voiu pune înaintea ta, greşit să fiu înaintea ta în toate zilele.

¹⁰Că de nu am fi zăbovit, ne-am fi întors până acum de doao ori.

¹¹Şi au zis lor Israil, tatăl lor: „De easte aşa, aceasta faceţi: luaţi din roadele pământului în vasele voastre şi duceţi omului daruri, de răşină şi de miiare şi tămâie şi stacti şi terevint şi nuci.

¹²Şi argintul îndoit luaţi în mâinile voastre, şi argintul ce vi s-au întors în sacii voştri întoarceţi cu voi, ca nu cumva să fie greşeală.

¹³Şi pre fratele vostru luaţi-l şi, sculându-vă, meargeţi la acel om.

¹⁴Şi Dumnezeul mieu să dea voao har înaintea omului, ca să sloboază pre fratele vostru celalalt, şi pre Veniamin, că eu, precum am rămas făr’de fii, făr’de fii am rămas”.

¹⁵Şi, luând bărbaţii darurile aceastea, şi argintul îndoit au luat în mâinile sale şi pre Veniamin, şi, sculându-să, s-au pogorât în Eghipt şi au stătut înaintea lui Iosif.

¹⁶Şi i-au văzut Iosif pre ei şi pre Veniamin, fratele său cel de o mumă, şi au zis celui mai mare preste casa sa: „Bagă pre oamenii aceştia în casă şi giunghie giunghieri şi găteaşte, că cu mine vor mânca oamenii aceştia la amiiazăzi”.

¹⁷Şi au făcut omul după cum i-au zis Iosif, şi au băgat pre oameni în casa lui Iosif.

¹⁸Şi, văzind bărbaţii că-i bagă în casa lui Iosif, au zis: „Pentru argintul care s-au întors în sacii noştri dintâiu pre noi ne bagă înlăuntru, ca să ne năpăstuiască şi să se apuce de noi, să ne ia pre noi slugi şi asinii noştri”.

¹⁹Şi, mergând ei la omul cel mai mare preste casa lui Iosif, au grăit lui în uşea casii, zicând:

²⁰„Rugămu-ne, Doamne, pogorâtu-ne-am întâiu să cumpărăm bucate.

²¹Şi au fost când am venit să poposim, am deşchis sacii noştri, atunci argintul fieştecăruia în sacul lui, argintul nostru drept măsurat l-am adus înapoi în mâinile noastre.

²²Şi alt argint am adus cu noi, ca să ne cumpărăm bucate, că nu ştim cine au pus noao argintul în sacii noştri”.

²³Şi le-au zis lor: „Milă voao, nu vă teameţi, Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri au dat voao comoară în sacii voş-tri, şi argintul vostru bine ispitit îl am”. Şi au scos pre Simeon la ei.

²⁴Şi au adus apă să se speale picioarele lor şi au dat de mâncare asinilor lor.

²⁵Iară ei au gătit darurile până a veni Iosif la amiiazăzi, şi au auzit că acolo va să prânzască.

²⁶Şi au întrat Iosif în casă şi au adus lui în casă darurile ce le avea în mâinile lor şi s-au închinat lui cu faţa la pământ.

²⁷Şi i-au întrebat pre ei: „Cum trăiţi?”, şi le-au zis lor: „Sânătos easte tatăl vostru, bătrânul de carele aţi zis că încă trăiaşte?”

²⁸Iară ei au zis: „Sânătos easte sluga ta, tatăl nostru, încă trăiaşte”. Şi au zis el: „Binecuvântat easte omul acela lui Dumnezeu”. Iară ei, plecându-să, s-au închinat lui.

²⁹Şi, căutând Iosif cu ochii săi, au văzut pre Veniamin, fratele său cel de o mumă, şi au zis: „Acesta easte fratele vostru cel mai tinăr, pre carele aţi zis că-l veţi aduce la mine?” Şi ei au zis lui: „Acesta easte adevărat”. Iară au zis lui: „Dumnezeu să te miluiască, fiiule”.

³⁰Şi s-au turburat Iosif, şi să rumpea inima lui pentru fratele său şi căuta să plângă şi, întrând în cămară, au plâns acolo.

³¹Şi, spălându-şi faţa sa, au încetat şi au zis: „Puneţi pâini”.

³²Şi au pus lui singur, şi lor deosebi, şi eghipteanilor celor ce împreună cu el mânca, deosebi, pentru că nu putea eghipteanii mânca pâine cu evreii, că scârbă easte eghipteanilor de tot păstoriul de oi.

³³Şi au şezut înaintea lui cel întâiu născut după bătrâneaţele lui, şi cel mai tinăr după tinereaţele lui, şi să mira oamenii fieştecarele cătră fratele său.

³⁴Şi au luat părţi de la dânsul la sine, iară partea lui Veniamin de cinci ori au fost mai mare decât a celoralalţi, şi au beut şi s-au ospătat cu dânsul.