Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 44 Bible Online

Facerea 44 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 44

¹Şi au poruncit Iosif celui mai mare preste casa sa, zicând: „Umpleţi sacii oamenilor de bucate, câte vor putea rădica, şi puneţi argintul fieştecăruia în gura sacului.

²Şi păharul mieu cel de argint puneţi-l în sacul celui mai tinăr, şi preţul grâului lui”. Şi au făcut după cuvântul lui Iosif, precum au zis el.

³Şi, după ce s-au făcut ziuo, au slobozit oamenii şi pre asinii lor.

⁴Şi, ieşind ei din cetate, nu s-au dus departe, şi Iosif au zis celui mai mare preste casa sa: „Scoală-te şi aleargă după oameni, şi să-i înfrunţi pre ei şi să le zici: «Pentru ce mi-aţi răsplătit reale pentru bune?

⁵Căci aţi furat păharul cel de argint din care bea domnul mieu şi gâcind gâceaşte din el? Reale aţi săvârşit ceale ce aţi făcut [1]»”.

⁶Şi, aflându-i pre ei, le-au zis lor după cuvintele aceastea.

⁷Iară ei au zis lui: „Căci grăiaşte domnul cuvintele aceastea? Să nu să afle la slugile tale să fie făcut după cuvântul acesta!

⁸De vreame ce argintul care l-am aflat în sacii noştri l-am adus îndărăpt la tine din pământul Hanaan, cum am fi furat din casa domnului tău argint sau aur?

⁹La carele din slugile tale vei afla păharul, acela să moară, şi noi vom fi robi domnului nostru”.

¹⁰Iară el au zis: „Precum ziceţi, aşea să fie, la carele să va afla păharul, acela să fie rob, iară voi curaţi veţi fi”.

¹¹Şi au grăbit şi au descărcat fieştecarele sacul său pre pământ, şi fieştecarele au deşchis sacul său.

¹²Şi au căutat de la cel mai bătrân începând, până au venit la cel mai tinăr, şi, sfârşind, au aflat păharul în sacul lui Veniamin.

¹³Iară ei şi-au rupt hainele sale şi au pus fieştecarele sacul său pre asinul său, şi s-au întors în cetate.

¹⁴Şi au întrat Iuda şi fraţii lui la Iosif încă fiind el acolo, şi au căzut înaintea lui pre pământ.

¹⁵Şi le-au zis lor Iosif: „Căci aţi făcut acest lucru? Au, nu aţi ştiut că cu gâcitură gâceaşte omul cel ce easte precum sânt eu?”

¹⁶Şi au zis Iuda: „Ce vom răspunde domnului? Sau ce vom zice? Sau cum ne vom îndrepta? Că Dumnezeu au aflat nedreptatea slugilor tale, iată, sântem robi domnului nostru noi şi acela la carele s-au aflat păharul”.

¹⁷Şi au zis Iosif: „Nu voiu face eu cuvântul acesta, ci omul la carele s-au aflat păharul, acela-mi va fi rob, iară voi vă suiţi cu mântuire la tatăl vostru”.

¹⁸Iară Iuda, apropiindu-să de Iosif, au zis: „Rogu-te, doamne, să grăiască sluga ta înaintea ta şi să nu te mânii pre sluga ta, că tu eşti după Faraon.

¹⁹Doamne, tu ai întrebat pre slugile tale, zicând: «De aveţi tată, au frate?»

²⁰Şi noi am zis domnului cum că: «Avem tată bătrân, şi are el prunc de bătrâneaţe mai tinăr, şi fratele lui au murit, şi el singur au rămas de la mumă-sa, şi tatăl nostru pre dânsul foarte-l iubeaşte».

²¹Şi ai zis slugilor tale: «Aduceţi pre dânsul la mine să-l văz».

²²Şi am zis domnului: «Nu va putea pruncul să lasă pre tatăl său, că, de va lăsa pre tatăl, va muri».

²³Şi tu ai zis slujilor tale: «De nu să va pogorî cu voi fratele vostru cel mai tinăr, să nu mai adaogeţi a vedea faţa mea».

²⁴Şi au fost când ne-am suit la sluga ta, tatăl nostru, am spus lui cuvintele domnului nostru.

²⁵Şi ne-au zis noao tatăl nostru: «Duceţi-vă iarăşi de cumpăraţi puţinteale bucate».

²⁶Iară noi am zis: «Nu vom putea să ne ducem, ci, de să va duce cu noi fratele nostru cel mai tinăr, ne vom duce, pentru că nu vom putea vedea faţa omului, de nu va fi cu noi fratele nostru cel mai tinăr».

²⁷Şi au zis tatăl nostru, sluga ta, cătră noi: «Voi ştiţi că doi mi-au născut mie muiarea.

²⁸Şi au ieşit unul de la mine şi mi-aţi zis că l-au mâncat fierile, şi nu l-am mai văzut până acum.

²⁹Deci, de veţi lua şi pre acesta de la faţa mea şi să va întâmpla lui slăbiciune pre cale, îmi veţi pogorî bătrâneaţele meale cu întristăciune în iad».

³⁰Acum, dară, de voiu mearge la sluga ta, tatăl nostru, şi pruncul nu va fi cu noi (că sufletul lui să ţine acăţat de sufletul acestuia),

³¹Şi va fi după ce va vedea el că nu easte pruncul cu noi, va muri, şi vor duce slugile tale bătrâneaţele slugii tale, tatălui nostru, cu întristăciune în iad.

³²Că eu, sluga ta, de la tatăl nostru, am luat pre prunc, zicând: «De nu-l voiu aduce la tine şi de nu-l voiu pune pre dânsul înaintea ta, vinovat să fiu înaintea tatălui mieu în toate zilele».

³³Acum, dară, voiu rămânea eu la tine slugă pentru prunc rob domnului, iară pruncul să se suie cu fraţii săi.

³⁴Că, cum mă voiu sui la tatăl mieu,nefiind pruncul cu noi? Ca să nu văz realele care vor afla pre tatăl mieu”.