Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 47 Bible Online

Facerea 47 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 47

¹Şi mergând Iosif, au spus lui Faraon, zicând: „Tatăl mieu şi fraţii miei şi dobitoacele şi boii lor şi toate ale lor au venit din pământul Hanaan, şi, iată, sânt în pământul Ghesem”.

²Şi din fraţii săi au luat cinci bărbaţi şi i-au pus pre ei înaintea lui Faraon.

³Şi au zis Faraon fraţilor lui Iosif: „Ce easte lucrul vostru?” Iară ei au zis lui Faraon: „Păstori de oi sântem, slugile tale, şi noi şi părinţii noştri, din pruncie până acum”.

⁴Şi au zis ei lui Faraon: „Am venit să ne sălăşluim în pământul tău, pentru că nu easte păşune dobitoacelor slugilor tale, că s-au întărit foametea în pământul Hanaan, acum, dară, vom lăcui în pământul Ghesem”.

⁵Şi au grăit Faraon lui Iosif, zicând: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶Iată pământul Eghiptului înaintea ta easte, în pământul cel mai bun sălăşluiaşte pre tatăl tău şi pre fraţii tăi”. Şi au zis Faraon lui Iosif: „Să lăcuiască în pământul Ghesem, iară de crezi cum că sânt întră dânşii bărbaţi carii pot, pune-i pre ei mai mari preste dobitoacele meale”. Şi au venit în Eghipt la Iosif Iacov şi fiii lui, şi au auzit Faraon, împăratul Eghiptului.

⁷Şi au adus înlăuntru Iosif pre Iacov, tatăl său, şi l-au pus pre el înaintea lui Faraon, şi bine au cuvântat Iacov pre Faraon.

⁸Şi au zis Faraon lui Iacov: „Câţi sânt anii zilelor vieţii tale?”

⁹Şi au zis Iacov lui Faraon: „Zilele anilor vieţii meale, carele nemernicesc, sânt o sută şi treizeci de ani, puţine şi reale au fost zilele anilor vieţii meale, n-au ajuns la zilele anilor vieţii părinţilor miei, care zile le-au nemernicit ei”.

¹⁰Şi binecuvântând Iacov pre Faraon, au ieşit de la dânsul.

¹¹Şi au sălăşluit Iosif pre tatăl său şi pre fraţii săi şi le-au dat lor moşie în pământul Eghiptului, în pământul cel mai bun, în pământul Ramesi, după cum au poruncit Faraon.

¹²Şi măsura Iosif tătâne-său şi fraţilor săi, şi la toată casa tătâne-său, grâu după trupuri.

¹³Iară grâu nu era în tot pământul, că să întărisă foametea foarte, şi au slăbit pământul Eghiptului şi pământul Hanaan de foamete.

¹⁴Şi au adunat Iosif tot argintul ce s-au aflat în pământul Eghiptului şi în pământul Hanaan pentru grâul care-l cumpăra şi-l măsura lor, şi au adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon.

¹⁵Şi s-au sfârşit tot argintul din pământul Eghiptului şi din pământul Hanaan, şi au venit toţi eghipteanii la Iosif, zicând: „Dă-ne noao pâine! Şi pentru ce murim înaintea ta? Că s-au sfârşit argintul nostru”.

¹⁶Şi le-au zis lor Iosif: „Aduceţi dobitoacele voastre şi voiu da voao pâine pentru dobitoacele voastre, deaca s-au sfârşit argintul vostru”.

¹⁷Şi au adus dobitoacele sale la Iosif, şi le-au dat lor Iosif pâine pentru cai şi pentru oi şi pentru boi şi pentru asini, şi i-au hrănit pre ei cu pâine pentru toate dobitoacele lor, în anul acela.

¹⁸Şi au trecut anul acela şi au venit la el în al doilea an, şi au zis lui: „Ca să nu ne piiardem de la domnul nostru, căci s-au sfârşit argintul nostru şi ceale ce am avut şi dobitoacele, la tine, domnul, şi n-au rămas noao înaintea domnului nostru, fără numai trupul nostru şi pământul nostru.

¹⁹Deci, ca să nu murim înaintea ta şi pământul să se pustiiască, ia-ne pre noi şi pământul nostru pentru pâine, şi vom fi noi şi pământul nostru robi lui Faraon. Dă-ne sămânţă să sămănăm şi să trăim şi să nu murim şi să nu să pustiiască pământul”.

²⁰Şi au luat Iosif tot pământul eghipteanilor lui Faraon, că au vândut eghipteanii pământul său lui Faraon, că-i cuprinsease pre ei foamea, şi au fost pământul a lui Faraon.

²¹Şi pre norod l-au supus şie să-i fie slugi, din marginile hotarului Eghiptului până în margini.

²²Afară de pământul popilor, numai acela nu l-au luat Iosif, că Faraon în dar au dat daruri popilor, şi mânca darea carea le-au dat lor Faraon, şi pentru aceaea ei nu au vândut pământul său.

²³Şi au zis Iosif tuturor eghipteanilor: „Iată, v-am cumpărat pre voi şi pământul vostru astăzi lui Faraon, luaţi-vă sămânţă şi sămănaţi pământul.

²⁴Şi din rodurile lui veţi da a cincea parte lui Faraon, iară ceale patru părţi vor fi ale voastre de sămânţă pământului, şi de mâncare voao şi tuturor celor din căsile voastre”.

²⁵Şi au zis: „Mântuitu-ne-ai pre noi, aflat-am har înaintea domnului nostru, şi vom fi slugi lui Faraon”.

²⁶Şi le-au pus lor Iosif poruncă până în zioa de astăzi pre pământul Eghiptului a da a cincea lui Faraon, numai din pământul preoţilor nu să da lui Faraon.

²⁷Şi au lăcuit Israil în pământul Eghiptului, pre pământul Ghesem, şi l-au moştenit pre el, şi au crescut şi s-au înmulţit foarte.

²⁸Şi au mai trăit Iacov în pământul Eghiptului şeaptesprăzeace ani, şi au fost zilele lui Iacov anii vieţii lui o sută patruzeci şi şeapte de ani.

²⁹Şi s-au apropiiat zilele lui Israil a muri, şi au chemat pre fiiul său, Iosif, şi i-au zis lui: „De am aflat har înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa mea şi să faci cu mine milă şi adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipt.

³⁰Ci voiu dormi cu părinţii miei şi mă vei râdica din Eghipt şi mă vei îngropa în mormântul lor”. Iară Iosif au zis: „Eu voiu face după cuvântul tău”.

³¹Şi au zis lui: „Jură-te mie!” Şi Iosif s-au jurat lui şi s-au închinat Israil pre vârvul toiagului său.