Read Biblia de la Blaj, 1795 A Împăraţilor 4 5 Bible Online

A Împăraţilor 4 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

A Împăraţilor 4 5

¹Şi Neeman, domnul puterii Siriei, era om mare înaintea domnului său şi minunat la faţă, că printr-însul au dat Domnul mântuire Siriei, şi omul acesta era tare cu putearea, ci lepros.

²Şi când ieşisă din Siriia tâlhari, au robit din pământul lui Israil o fecioară mică, carea era înaintea muierii lui Neeman.

³Şi aceasta au zis cătră dânsa: „De ar fi domnul mieu înaintea prorocului lui Dumnezeu, celui din Samariia, atunci l-ar curăţi pre el de lepra sa”.

⁴Şi au întrat şi au spus domnului său şi au zis: „Aşea şi aşea au grăit fata cea din pământul lui Israil”.

⁵Şi au zis împăratul Siriei cătră Neeman: „Vino, întră înlontru şi voiu trimite carte la împăratul lui Israil!” Şi s-au dus şi au luat în mâinile sale zeace talanţi de argint şi şease mii de galbini de aur şi zeace rănduri de haine.

⁶Şi au adus cartea la împăratul lui Israil, zicând: „Şi acum, deaca va veni cartea aceasta la tine, iată, am trimis la tine pre Neeman, sluga mea, să-l vindeci pre el de lepra lui”.

⁷Şi au fost, deaca au cetit împăratul lui Israil cartea, au rumpt hainele sale şi au zis: „Au Dumnezeu sânt eu, să omor au să înviez, de trimite la mine acesta om, ca să-l curăţ de lepra lui? Cunoaşteţi, dară, şi vedeţi că prilej cearcă acesta asupra mea”.

⁸Şi au fost deaca au auzit Eliseiu, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israil şi-au rumpt hainele sale, au trimis la împăratul lui Israil, zicând: „Pentru ce ţ-ai rumpt hainele tale? Vie la mine Neeman şi va cunoaşte că easte proroc în Israil”.

⁹Şi au venit Neeman cu căruţe şi cu călăreţi, şi au stătut la uşea casii lui Eliseiu.

¹⁰Şi au trimis Eliseiu cătră dânsul un vestitoriu, zicând: „Mergi de te spală în Iordan de şeapte ori şi să va însânătoşea trupul tău, şi să va curăţi”.

¹¹Şi s-au mâniiat Neeman, şi s-au dus şi au zis: „Iată, ziceam că va ieşi la mine, şi va sta şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, şi va pune mâna sa preste loc şi va vindeca lepra.

¹²Au, doară, nu sânt mai bune Avana şi Farfar, apele Damascului, decât Iordanul şi decât toate apele lui Israil? Au nu voiu mearge şi mă voiu spăla într-însele, şi mă voiu curăţi?” Şi s-au întors, şi s-au dus cu mânie.

¹³Şi s-au apropiiat slugile lui şi i-au zis lui: „Doamne, de ţ-ar fi grăit ţie prorocul un cuvânt mare, au, doară, nu l-ai fi făcut, dară cu cât mai vârtos că ţ-au zis ţie: «Spală-te şi te curăţeaşte?»”

¹⁴Şi s-au pogorât Neeman şi s-au afundat în Iordan de şeapte ori, după zisa lui Eliseiu, şi s-au prefăcut trupul lui ca trupul unui prunc mic şi s-au curăţit.

¹⁵Şi s-au întors el la Eliseiu şi toată tabăra lui, şi au venit şi au stătut înaintea lui, şi au zis: „Iată, am cunoscut că nu easte Dumnezeu în tot pământul, fără numai în Israil, şi acum ia mulţămită de la robul tău”.

¹⁶Şi au zis Eliseiu: „Viu e Domnul, înaintea Căruia stau, de voiu lua”. Şi l-au silit să ia, şi nu au vrut.

¹⁷Şi au zis Neeman: „Deaca nu, să se dea robului tău povară de pământ [1] de o păreachie de muşcoi, că mai mult nu va face robul tău ardere de tot şi jertve la alţi dumnezei, fără numai Domnului sângur.

¹⁸Pentru cuvântul acesta, să iarte Domnul robului tău, când va întra domnul mieu în casa lui Reman ca să se închine acolo, şi el să va răzăma pre mâna mea, şi mă voiu închina în casa lui Reman, când să va închina el în casa lui Reman, să iarte, dară, Domnul pre robul tău pentru cuvântul acesta”.

¹⁹Şi au zis Eliseiu cătră Neeman: „Mergi în pace!” Şi s-au dus de la el în Havrata pământului.

²⁰Şi au zis Ghiezi, sluga lui Eliseiu, omului lui Dumnezeu: „Iată, au lăsat domnul mieu pre Neeman, sirul acesta, de s-au dus, şi nu au luat din mâna lui nimica de ceale ce au adus, viu e Domnul, că voiu alerga după el şi voiu luoa de la el ceva”.

²¹Şi au alergat Ghiezi după Neeman, şi l-au văzut pre el Neeman alergând dindărăptul său şi s-au pogorât din car înaintea lui şi au zis: „Pace e?”

²²Şi au zis Ghiezi: „Pace. Domnul mieu m-au trimis, zicând: «Iată, acum au venit la mine doi feciori din muntele lui Efraim, din fiii prorocilor, deci dă-le lor un talant de argint şi doao rânduri de haine»”.

²³Şi au zis Neeman: „Bine easte, ia doi talanţi de argint!” Şi l-au silit pre el, şi au luat doi talanţi de argint în doi saci, şi doao rânduri de haine, şi le-au pus pre doao slugi ale sale şi le-au dus înaintea lui.

²⁴Şi au venit întru întunearec şi le-au luat din mâinile lor şi le-au pus în casă, şi au slobozit pre oamenii aceia şi s-au dus.

²⁵După aceaea, el au întrat şi au stătut înaintea domnului său, şi au zis cătră el Eliseiu: „De unde vii, Ghiezi?” Şi au zis Ghiezi: „Nu au umblat sluga ta încoace şi încolo”.

²⁶Şi au zis cătră el Eliseiu: „Au nu au mers inima mea cu tine când au întors omul din carul său înaintea ta, şi acum ai luat argintul, şi acum ai luat hainele, să cumperi cu eale grădini şi maslineturi, şi vii şi oi şi boi, şi slugi şi slujnice.

²⁷Şi lepra lui Neeman să va lipi de tine şi de sămânţa ta, în veac”. Şi au ieşit de la faţa lui, lepros ca zăpada.