Read Biblia de la Blaj, 1795 Paralipomenon 2 20 Bible Online

Paralipomenon 2 20 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Paralipomenon 2 20

¹Şi după aceastea, au venit fiii lui Moav şi fiii lui Amon, şi, împreună cu ei, din amaniteani asupra lui Iosafat, să dea războiu.

²Şi au venit şi au spus lui Iosafat, zicând: „Venit-au asupra ta mulţime multă de preste mare, de la Siriia, şi, iată, sânt în Asasan Tamar, aceasta easte Engadi”.

³Şi s-au spăriiat, şi au dat Iosafat faţa sa, ca să caute pre Domnul, şi au strigat post în tot Iuda.

⁴Şi s-au adunat Iuda ca să caute pre Domnul şi au venit de la toate cetăţile Iudei să caute pre Domnul.

⁵Şi s-au sculat Iosafat întru adunarea Iudei în Ierusalim, în Casa Domnului, înaintea curţii ceii noao.

⁶Şi au zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor miei, au nu Tu eşti Dumnezeu în ceriu sus şi domneşti preste toate împărăţiile neamurilor? Şi în mâna Ta easte tăriia şi putearea, şi nu easte cine să stea împrotiva Ta?

⁷Au nu eşti Tu Domnul Cel ce ai pierdut pre cei ce lăcuia pământul acesta de cătră faţa norodului Tău, Israil, şi l-ai dat pre el seminţiei lui Avraam, celui iubit al Tău în veac?

⁸Şi au lăcuit într-însul şi au zidit întru el sfinţeniia numelui Tău, zicând:

⁹«De vor veni asupra noastră reale, sabie, judecată, moarte, foamete, să stăm înaintea casii aceştiia şi înaintea Ta, că numele Tău să numeaşte preste casa aceasta, şi să strigăm cătră Tine, din năcazul nostru, şi ne vei auzi şi ne vei mântui».

¹⁰Şi acum, iată, fiii lui Amon şi a lui Moav şi muntele Siir, la care n-ai lăsat pre Israil ca să treacă printr-înşii, când au ieşit din pământul Eghiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au pierdut pre ei,

¹¹Şi acum, iată, ei să apucă a veni asupra noastră, să ne scoaţă pre noi din moştenirea noastră, carea ne-ai dat noao.

¹²Doamne, Dumnezeul nostru, au nu vei judeca întru dânşii? Că nu putem noi sta împrotiva aceştii mulţime multă, care au venit asupra noastră.

¹³Şi nu ştim ce vom face lor, ci numai cătră Tine sânt ochii noştri!”

¹⁴Şi tot Iuda sta înaintea Domnului, şi pruncii lor şi muierile lor.

¹⁵Şi preste Oziil al lui Zaharia, cel din fiii lui Vaneu, din fiii lui Eleil, a lui Matania, levitului, celui din fiii lui Asaf, s-au făcut preste el Duhul Domnului întru adunare.

¹⁶Şi au zis: „Ascultaţi tot Iuda şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim şi împăratul Iosafat, aceastea zice Domnul voao înşivă: «Să nu vă spăriiaţi, nici să vă teameţi de faţa aceştii gloate multă, că nu easte al vostru războiul, ci a lui Dumnezeu.

¹⁷Mâne vă pogorâţi asupra lor, că, iată, să vor sui cătră suişul lui Asis şi veţi afla pre ei la capul râului pustiei lui Ieriil.

¹⁸Nu voi vă veţi război, aceastea înţeleageţi, şi veţi vedea mântuirea Domnului cu voi, Iuda şi Ierusalimul, să nu vă teameţi, nici să vă spăimântaţi a ieşi mâne întru întâmpinarea lor, că Domnul va fi cu voi!»”

¹⁹Şi plecându-să Iosafat pre faţa sa, şi tot Iuda şi lăcuitorii Ierusalimului, au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.

²⁰Şi s-au sculat leviţii din fiii lui Caat şi din fiii lui Core, să laude pre Domnul Dumnezeul lui Israil cu glas mare foarte.

²¹Şi mânecând dimineaţă, au ieşit la pustiia Tecos, şi când ieşea ei au stătut Iosafat, şi au strigat şi au zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim, creadeţi Domnului Dumnezeului nostru şi vă veţi întări, creadeţi prorocului Lui, şi veţi fi cu noroc!”

²²Şi sfătuindu-să cu norodul, au pus pre cântăreţi şi pre lăudători să mărturisească şi să laude ceale sfinte, mergând înaintea puterii şi zicând: „Mărturisiţi-vă Domnului, că în veac e mila Lui!”

²³Şi când au început ei a lăuda şi a mărturisi, au dat Domnul războiu pre fiii lui Amon asupra lui Moav şi pre muntele Siir, carii ieşisă asupra Iudei, şi s-au înfrâmt.

²⁴Şi s-au sculat fiii lui Amon şi Moav asupra celor ce lăcuiesc în muntele Siir, ca să-i piiardă şi să-i sfărâme pre ei, şi după ce au sfârşit pre cei ce lăcuiesc în Siir, s-au sculat unii pre alţii să se piiardă.

²⁵Şi Iuda au venit la straja pustiei şi au privit şi au văzut mulţimea, şi, iată, era toţi morţi căzuţi pre pământ, nici unul nu era mântuit.

²⁶Şi au ieşit Iosafat şi norodul lui, ca să prade prăzile lor, şi au aflat dobitoace multe şi unealte şi prăzi şi vasă poftite, şi i-au prădat pre ei, şi au fost trei zile prădând ei prăzile, că era multe.

²⁷Şi au fost în zioa a patra, s-au adunat în Valea Binecuvântării, că acolo au binecuvântat pre Domnul, pentru aceaea au chemat numele locului aceluia Valea Binecuvântării până în zioa aceasta.

²⁸Şi s-au întors tot bărbatul Iudei în Ierusalim, şi Iosafat, povăţuitoriul lor, cu bucurie mare, că i-au bucurat pre ei Domnul despre vrăjmaşii lor.

²⁹Şi au întrat în Ierusalim cu alăute şi cu copuze şi cu trâmbiţe în Casa Domnului.

³⁰Şi s-au făcut frica Domnului preste toate împărăţiile pământului, auzind că Domnul au dat războiu asupra vrăjmaşilor lui Israil.

³¹Şi au fost în pace împărăţiia lui Iosafat, şi l-au odihnit pre el Dumnezeul lui despre cei dimprejur.

³²Şi au împărăţit Iosafat preste Iuda, şi au fost de treizeci şi cinci de ani când au început a împărăţi, şi doaozeci şi cinci de ani au împărăţit în Ierusalim, şi numele mumei lui era Azuva, fata lui Sali.

³³Şi au umblat în căile tătâne-său, Asa, şi nu s-au abătut de la eale, ci au făcut ce e drept înaintea Domnului.

³⁴Însă ceale înalte mai era şi încă norodul nu şi-au îndreptat inima lor cătră Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

³⁵Iară cealealalte cuvinte a lui Iosafat, ceale dintâi şi ceale de apoi, iată, scrise sânt în cuvintele lui Iu, a lui Anani, carele au scris Cartea Împăraţilor lui Israil.

³⁶Şi după aceastea, s-au însoţit Iosafat, împăratul Iudei, cu Ohozia, împăratul lui Israil, şi acesta au lucrat fărădeleage făcând, şi mergând la el,

³⁷Ca să facă corăbii să meargă în Tarsis, şi au făcut corăbii în Gasion Gaver.

³⁸Şi au prorocit Eliezer al lui Dodia din Marisis asupra lui Iosafat, zicând: „Pentru că te-ai însoţit cu Ohozia, au rupt Domnul lucrul tău şi au sfărâmat corabiile tale”. Şi n-au putut mearge în Tarsis.