Read Biblia de la Blaj, 1795 Paralipomenon 2 6 Bible Online

Paralipomenon 2 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Paralipomenon 2 6

¹Atunci au zis Solomon: „Domnul au zis că lăcuiaşte în negură.

²Şi eu am zidit casă numelui Tău, sfântă Ţie, şi gata, ca să lăcuieşti într-însa în veac”.

³Şi şi-au întors împăratul faţa sa şi bine au cuvântat toată adunarea lui Israil, şi toată adunarea lui Israil sta înainte.

⁴Şi au zis: „Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce au grăit cu gura Sa cătră David, tatăl mieu, şi cu mâinile Sale au plinit zicând:

⁵«Din zioa care am scos pre norodul Mieu din pământul Eghiptului, n-am ales cetate din toate neamurile lui Israil, întru care să se zidească casă, ca să fie numele Mieu acolo, şi nu am ales pre alt om să fie povăţuitoriu preste norodul Mieu, Israil.

⁶Ci am ales Ierusalimul, ca să fie numele Mieu acolo, şi am ales pre David: ca să fie preste norodul Mieu, Israil».

⁷Şi au avut în inimă David, tatăl mieu, ca să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

⁸Şi au zis Domnul cătră David, tatăl mieu: «Pentru că ai gândit în inima ta să zideşti casă numelui Mieu, bine ai făcut că ai gândit aceasta în inima ta.

⁹Însă tu nu-Mi vei zidi casă, ci fiiul tău, care va ieşi din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Mieu».

¹⁰Şi au împlinit Domnul cuvântul acesta, carele l-au grăit, şi eu m-am sculat în locul lui David, tatălui mieu, şi am şezut pre scaonul lui Israil, precum au grăit Domnul, şi am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.

¹¹Şi am pus într-însa sicriiul, în carele easte leagea Domnului care o au pus lui Israil”.

¹²Şi au stătut în preajma jertvenicului Domnului înaintea a toată adunarea lui Israil şi au întins mâinile sale.

¹³Că făcusă Solomon amvon de aramă şi l-au pus în mijlocul curţii sfântului de cinci coţi de lung şi de cinci coţi de larg şi de trei coţi de înalt, şi au stătut preste el, şi au îngenunchiiat înaintea a toată adunarea lui Israil, şi au întins mâinile sale spre ceriu şi au zis:

¹⁴„Doamne Dumnezeul lui Israil, nu easte aseamenea Ţie Dumnezeu în ceriu şi pre pământ, Cel ce păzeşti legătura şi mila cu slugile Tale, ceale ce umblă înaintea Ta cu toată inima sa.

¹⁵Cel ce ai păzit slugii Tale, lui David, tatălui mieu, ceale ce i-ai grăit lui, zicând: «Şi ai grăit cu rostul tău şi cu mâinile tale ai plinit, precum easte în zioa aceasta».

¹⁶Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, păzeaşte slugii Tale, lui David, tatălui mieu, ceale ce i-ai grăit lui, zicând: [1] «Nu va lipsi din tine bărbat înaintea Mea, carele să şează pre scaonul lui Israil, însă de vor păzi fiii tăi calea sa, şi vor umbla în leagea Mea, cum ai umblat tu».

¹⁷Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, credincios să fie cuvântul Tău, care l-ai grăit slugii Tale, lui David.

¹⁸Că cu adevărat au lăcui-va Dumnezeu cu oamenii pre pământ, de vreame ce ceriul şi ceriul ceriului nu sânt destule Ţie, şi ce easte casa aceasta carea am zidit?

¹⁹Şi caută spre rugăciunea slugii Tale şi spre cearerea mea, Doamne Dumnezeule, ca să auzi cearerea mea şi rugăciunea carea să roagă sluga Ta înaintea Ta, astăzi.

²⁰Ca să fie ochii Tăi deşchişi spre casa aceasta zioa şi noaptea, spre locul acesta, care ai zis să se chiiame numele Tău într-însul, ca să asculţi rugăciunea, cu care să roagă sluga Ta în locul acesta.

²¹Şi să auzi rugăciunile slugii Tale şi a norodului Tău, Israil, carele să vor ruga în locul acesta, şi Tu să asculţi din locul lăcaşului Tău din ceriu, şi să auzi, şi milostiv să fii.

²²De va greşi cineva deaproapelui său şi va lua asupra sa jurământ, ca să joare jurământ, să vie şi să joare înaintea jertvenicului în casa aceasta,

²³Şi Tu să asculţi din ceriu, şi să faci şi să judeci pre robii Tăi, ca să răsplăteşti celui fără de leage şi să întorci căile lui în capul lui, şi să îndreptezi pre cel drept, răsplătind fieştecăruia după dreptatea lui.

²⁴Şi de să va frânge norodul Tău, Israil, înaintea vrăjmaşilor, de vor greşi Ţie şi să vor întoarce, şi să vor mărturisi numelui Tău, şi să vor ruga, şi să vor cuceri înaintea Ta în casa aceasta,

²⁵Tu să auzi din ceriu şi milostiv să fii păcatelor norodului Tău, Israil, şi să-i întorci pre ei în pământul care l-ai dat lor şi părinţilor lor.

²⁶Când să va închide ceriul şi nu va ploa, pentru că au greşit Ţie, şi să vor ruga în locul acesta şi vor lăuda numele Tău, şi să vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai smerit pre ei.

²⁷Şi tu să asculţi din ceriu, şi milostiv să fii păcatelor robilor şi norodului Tău, Israil, şi să le arăţi lor calea cea bună pre care să umble, şi să dai ploaie pre pământul Tău, carele l-ai dat moştenire norodului Tău.

²⁸Foamete de va fi pre pământ, moarte de va fi, stricăciune de aer şi gălbinare, lăcuste şi omidă de va fi, şi de-i va năcăji vrăjmaşul înaintea cetăţilor lor, sau orice bătaie şi năcaz,

²⁹Toată rugăciunea şi toată cearerea care să va face de la orice om, sau de la tot norodul Tău, Israil, dacă cunoscându-şi omul bătaia sa şi păcatul său va întinde mâinile sale spre casa aceasta,

³⁰Tu să-l auzi din ceriu, din lăcaşul Tău cel gata, şi să Te milostiveşti şi să dai omului după căile lui, precum vei cunoaşte inima lui, că Tu sângur cunoşti inima fiilor oamenilor.

³¹Ca să se teamă de Tine şi să umble întru toate căile Tale, în toate zilele, în care vor trăi pre faţa pământului, care l-ai dat părinţilor noştri.

³²Şi tot străinul carele nu easte din norodul Tău, Israil, ci va veni din pământ de departe pentru numele Tău cel mare şi mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel înalt, de va veni şi să va închina la locul acesta,

³³Tu să-l auzi din ceriu din lăcaşul Tău cel gata şi să faci toate oricâte Te va ruga cel străin, ca să cunoască toate noroadele pământului numele Tău şi să se teamă de Tine, ca şi norodul Tău, Israil, şi să cunoască că numele Tău s-au chemat preste casa aceasta, care am zidit.

³⁴Iară când va ieşi norodul Tău la războiu asupra vrăjmaşilor săi, în calea care vei trimite pre ei, de să vor ruga cătră Tine pre calea cetăţii aceştiia, care o ai ales întru ea, şi a căsii care o am zidit numelui Tău,

³⁵Tu să asculţi din ceriu rugăciunea lor şi cearerea lor, şi să le faci lor dreptate.

³⁶Când vor greşi Ţie, că nu easte om carele să nu greşască, şi vei bate pre dânşii şi-i vei da pre dânşii în mâinile vrăjmaşilor, şi-i vor duce în robie, cei ce i-au robit în pământul vrăjmaşilor, în pământ departe sau aproape,

³⁷Deşi vor întoarce inimile lor în pământul unde sânt robi, şi acolo să vor întoarce şi să vor ruga Ţie în robiia lor, zicând: «Păcătuit-am, făcut-am fărădeleage şi nedreptate».

³⁸Şi să vor întoarce cătră Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor în pământul robiei lor, unde i-au dus pre ei cei ce i-au robit pre ei, şi să vor ruga întorşi cătră calea carea duce la pământul lor, carele l-ai dat părinţilor lor, şi la cetatea carea o ai ales, şi la casa carea o am zidit numelui Tău.

³⁹Şi să auzi din ceriu, din lăcaşul Tău cel gata, rugăciunea lor şi cearerea lor, şi să faci judecată şi milostiv să fii norodului celui ce au păcătuit Ţie.

⁴⁰Şi acum, Doamne, să fie ochii Tăi deşchişi şi urechile Tale să auză rugăciunea locului acestuia.

⁴¹Şi acum, scoală-te, Doamne Dumnezeule, la odihna Ta, Tu şi sicriiul puterii Tale, preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, s-au îmbrăcat întru mântuire, şi cuvioşii Tăi să se bucure cu ceale bune.

⁴²Doamne Dumnezeule, să nu întorci faţa unsului Tău, adu-Ţi aminte de milele Tale, care le-ai făcut lui David, robului Tău”.