Read Biblia de la Blaj, 1795 Neemiia 4 Bible Online

Neemiia 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Neemiia 4

¹Şi au fost deacă au auzit Sanavalat că noi zidim zidul, i-au părut rău şi s-au măniiat foarte şi au batjocorit pre jidovi.

²Şi au zis înaintea fraţilor săi: «Aceasta easte putearea somorenilor, că jidovii aceştia zidesc cetatea sa? Oare jertvesc? Oare putea-vor? Şi astăzi vindeca-vor pietrile din cenuşea pământului celui ce au fost ars?»

³Şi Tovia Amoniteanul alăturea cu el au venit şi au zis cătră dânşii: «Au jertvesc? Sau vor mânca în locul lor? Au nu să va sui o vulpe şi va surpa zidul pietrilor lor?»

⁴Auzi, Dumnezeul nostru, că ne-am făcut batjocură şi întoarce ocara lor în capul lor, şi dă pre ei batjocură în pământul robiei.

⁵Şi să nu acoperi fărădeleagea lor şi păcatul lor de la faţa Ta să nu să şteargă, că au batjocorit pre ziduitori.

⁶Şi am zidit zidul şi s-au închiiat tot zidul până la jumătatea lui şi s-au făcut inima norodului ca să zidească.

⁷Şi au fost deacă au auzit Sanavalat şi Tovia şi Aravia şi amoniteanii şi azuteanii că s-au înălţat zidurile Ierusalimului, că au început a să astupa ceale sparte, şi le-au părut rău lor foarte.

⁸Şi s-au adunat toţi ei împreună să vie şi să tăbărască în Ierusalim şi să-l facă nevăzut.

⁹Şi ne-am rugat cătră Dumnezeul nostru şi am pus străji împrotiva lor, zioa şi noaptea, de cătră faţa lor.

¹⁰Şi au zis Iuda: «Zdrobească-să tăriia vrăşmaşilor, şi pământ e mult şi noi nu putem zidi în zid».

¹¹Şi au zis cei ce ne năcăjea pre noi: «Nu vor şti şi nu vor vedea până când vom veni în mijlocul lor şi vom ucide pre ei şi vor face a înceta lucrul».

¹²Şi au fost deacă veniră jidovii cei ce lăcuia aproape de ei, şi ne-au zis noao să suie din toate locurile asupra noastră.

¹³Şi am pus la ceale mai din jos ale locului, dinapoia zidului, întru sprijineală, şi am pus norodul după neamuri cu sabiile sale şi cu lăncile sale şi cu arcele sale.

¹⁴Şi am văzut, şi m-am sculat şi am zis cătră cei cinstiţi şi cătră mai-marii oştii şi cătră celalalt norod: «Nu vă teameţi de faţa lor, aduceţi-vă aminte de Dumnezeul nostru Cel mare şi înfricoşeat, şi vă oştiţi pentru fraţii voştri şi pentru fiii voştri şi pentru featele voastre şi pentru muierile voastre şi pentru casele voastre!»

¹⁵Şi au fost dacă au auzit vrăjmaşii noştri că am înţeles noi şi au răsipit Dumnezeu sfatul lor, şi ne-am întors toţi la zid, fieştecarele la lucrul său.

¹⁶Şi au fost din zioa aceaea, jumătate din cei rânduiţi făcea lucrul, şi jumătate dintr-înşii sta gata de bătaie, cu fuşti şi cu pavăză şi cu arce şi cu platoşe, şi dinapoi era căpeteniile a toată casa Iudei.

¹⁷Şi cei ce căra era întrarmaţi, cu o mână făcea lucrul său, şi cu alta ţinea arma.

¹⁸Şi zidarii, fieştecarele era încins cu sabiia sa, spre coapsa sa, când zidea, şi cel ce trâmbiţa cu bucinul lângă el.

¹⁹Şi am zis cătră cei cinstiţi şi cătră boiari, şi cătră celalalt norod: «Lucrul e larg şi mult, şi noi ne împrăştiem pre zid, fieştecarele departe de la fratele său.

²⁰Ori în ce loc veţi auzi glasul bucinului, acolo să vă adunaţi la noi, şi Dumnezeul nostru Să va război pentru noi».

²¹Iară noi să facem lucrul, şi jumătate dintr-înşii să ţie lănci lor, din vărsatul zorilor, până la ieşirea stealelor.

²²Şi în vreamea aceaea, am zis norodului: «Fieştecarele cu sluga sa mâneţi preste noapte în Ierusalim, şi să vă fie voao noaptea straje şi zioa la lucru».

²³Şi eram eu şi fraţii miei, şi slugile şi oamenii carii străjuia după mine, nici unul dintră noi nu să dezbrăca de hainele sale şi arma lui la apă [1].