Read Biblia de la Blaj, 1795 Neemiia 9 Bible Online

Neemiia 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Neemiia 9

¹Şi în zioa a doaozeci şi patru a lunii aceştiia, s-au adunat fiii lui Israil cu post şi cu saci şi cu cenuşă pre capul lor.

²Şi s-au osăbit fiii lui Israil de cătră tot fiiul de alt neam, şi au stătut şi au mărturisit păcatele sale şi fărădelegile părinţilor săi.

³Şi au stătut în starea sa, şi au cetit în Cartea Legii Domnului Dumnezeului său a patra parte a zilei, şi s-au mărturisit Domnului şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.

⁴Şi au stătut la treaptele leviţilor Iisus şi fiii lui Caadmiil, Sehenia, fiiul lui Saravia, fiiul lui Haneni, şi au strigat cu glas mare cătră Domnul Dumnezeul său.

⁵Şi au zis leviţii, Iisus şi Cadmiil, Vunea, Saraviia, Oduiia, Seheniia, Feziia: «Sculaţi-vă, binecuvântaţi pre Domnul Dumnezeul nostru din veac şi până în veac, şi bine vor cuvânta numele mărirei Tale, şi-l vor înălţa mai presus decât toată binecuvântarea şi lauda».

⁶Şi au zis Esdra: «Tu Însuţi eşti Domnul sângur, Cel ce ai făcut ceriul, şi ceriul ceriului, şi toată starea lor, pământul şi toate câte sânt într-însul, mările şi toate câte sânt într-însăle, şi Tu înviezi toate, şi Ţie Ţi să închină oştile ceriurilor.

⁷Tu eşti Domnul Dumnezeu, Tu ai ales pre Avram, şi l-ai scos din ţara haldeilor, şi i-ai pus numele lui Avraam.

⁸Şi ai aflat inima lui credincioasă înaintea Ta, şi ai făcut cu el legătură ca să-i dai lui pământul hananeilor şi al heteilor şi al amoreilor şi al ferezeilor şi al ievuzeilor şi al ghergheseilor şi săminţiei lui, şi ai întărit cuvintele Tale, că drept eşti Tu.

⁹Şi ai văzut smereniia părinţilor noştri în Eghipt şi ai auzit strigarea lor la Marea Roşie.

¹⁰Şi ai făcut seamne şi minuni în Eghipet şi în Faraon, şi în toate slugile lui, şi întru tot norodul pământului lui, că ai cunoscut, că s-au sumeţit asupra lor, şi Ţ-ai făcut Ţie nume ca în zioa aceasta.

¹¹Şi ai despărţit marea înaintea lor, şi au trecut prin mijlocul mării ca pre uscat, şi pre cei ce gonea pre dânşii i-ai aruncat în adâncime, ca o piiatră în apă mare.

¹²Şi cu stâlp de nor i-ai povăţuit pre ei zioa, şi cu stâlp de foc noaptea, ca să se luminează lor calea pre care mergea.

¹³Şi pre muntele Sinaii Te-ai pogorât, şi ai grăit cătră dânşii din ceriu şi le-ai dat lor judecăţi dreapte, şi legile adevărului, porunci şi îndreptări bune.

¹⁴Şi sâmbăta Ta cea sfântă le-ai arătat lor, porunci şi îndreptări şi leage le-ai poruncit lor, cu mâna lui Moisi, robului Tău.

¹⁵Şi pâine din ceriu le-ai dat lor spre hrana lor, şi apă din piiatră le-ai scos lor întru seatea lor, şi le-ai zis lor să între să moştenească pământul, la carele ai întins mâna Ta, să-l dai lor.

¹⁶Şi aceia şi părinţii noştri s-au sumeţit, şi şi-au întărit cerbicea sa, şi n-au ascultat de poruncile Tale.

¹⁷Şi n-au luat aminte să asculte şi nu şi-au adus aminte de minunile care ai făcut întru ei, şi şi-au întărit cerbicea sa şi şi-au făcut şie căpetenie să se întoarcă la robiia sa în Eghipt, iară Tu, Cel ce eşti îndelung răbdătoriu, Dumnezeul milelor şi al îndurărilor, şi mult milostiv, şi nu i-ai părăsit pre ei.

¹⁸Şi iarăşi şi-au făcut şie viţăl vărsat, şi au zis: ‚Aceştia sânt dumnezeii cei ce ne-au scos pre noi din Eghipt!’ Şi au făcut hule mari.

¹⁹Ci Tu, cu îndurările Tale ceale multe, nu i-ai părăsit pre ei în pustie, stâlpul cel de nor nu l-ai abătut de la ei zioa, ca să-i povăţuiască pre cale, şi stâlpul cel de foc noaptea, ca să lumineaze calea lor pre carea mergea.

²⁰Şi duhul Tău cel bun le-ai dat ca să-i înţălepţăşti pre ei, şi mâna Ta nu o ai lipsit din gura lor, şi apă le-ai dat lor întru seatea lor.

²¹Şi în patruzeci de ani ai hrănit pre ei în pustie, nu le-au lipsit lor nimica, hainele lor nu s-au vechit şi încălţămintele lor nu s-au spart.

²²Şi le-ai dat lor împărăţie şi noroade le-ai împărţit lor, şi au moştenit pământul lui Sion, împăratului Esevonului, şi pământul lui Og, împăratului Vasanului.

²³Şi pre fiii lor i-ai înmulţit ca stealele ceriului şi i-ai băgat pre ei în pământul carele ai zis părinţilor lor, şi l-au moştenit pre el.

²⁴Şi au întrat fiii lor, şi au moştenit pământul, şi ai pierdut dinaintea lor pre cei ce lăcuia pământul hananeilor, şi i-ai dat pre ei în mâinile lor, şi pre împăraţii lor şi pre noroadele pământului, să le facă lor după cum va plăcea înaintea lor.

²⁵Şi au luat cetăţi înalte şi pământ gras, şi au moştenit casă pline de toate bunătăţile, lacuri săpate, vii şi maslineturi, şi tot lemnul de mâncat în mulţime, şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat şi s-au desfătat cu bunătatea Ta cea mare.

²⁶Şi s-au schimbat şi s-au depărtat de la Tine, şi au lăpădat leagea Ta după trupul său, şi pre prorocii Tăi i-au ucis, carii le mărturisea lor, ca să-i întoarcă pre ei la Tine, şi au făcut hule mari.

²⁷Şi i-ai dat pre ei în mâna celor ce-i năcăjesc pre dânşii, şi i-au năcăjit pre dânşii, şi au strigat cătră Tine în vreamea năcazului lor, şi Tu, din ceriul Tău, i-ai auzit, şi nu îndurările Tale ceale mari le-ai dat lor mântuire, şi i-ai scos pre ei din mâna celor ce-i năcăjea pre ei.

²⁸Şi deacă s-au odihnit, iarăşi s-au întors a face ce e rău înaintea Ta, şi i-ai lăsat pre ei în mâinile vrăjmaşilor lor, şi i-au stăpânit pre ei, şi iarăşi au strigat cătră Tine, şi Tu din ceriu i-ai auzit şi i-ai izbăvit pre ei cu îndurările Tale ceale multe în vremi.

²⁹Şi le-ai mărturisit lor, ca să-i întorci pre ei la leagea Ta, iară ei s-au sumeţit şi n-au ascultat, ci împrotiva poruncilor Tale şi a judecăţilor Tale au păcătuit, care, de le va face omul, viu va fi într-însăle, şi au dat umăr neascultătoriu, şi cerbicea sa şi-au învârtoşeat şi n-au ascultat.

³⁰Şi i-ai aşteptat pre ei ani lungi, şi le-ai mărturisit lor cu Duhul Tău prin prorocii Tăi, şi nu au ascultat şi i-ai dat pre ei în mâna norodului pământului.

³¹Ci Tu, pentru îndurările Tale ceale multe, nu i-ai făcut pre ei să se săvârşească şi nu i-ai părăsit pre ei, că putearnic eşti şi milostiv şi îndurat.

³²Şi acum, Dumnezeul nostru cel tare, cel mare, cel putearnic şi înfricoşeat, Cel ce păzeşti legătura Ta şi mila Ta, să nu fie puţin înaintea Ta tot năcazul, care ne-au aflat pre noi, şi pre împăraţii noştri, şi pre căpeteniile noastre, şi pre preoţii noştri, şi pre prorocii noştri, şi pre părinţii noştri, şi pre tot norodul Tău, din zilele împăraţilor lui Asur, şi până în zioa aceasta.

³³Şi Tu drept întru toate ceale ce vin asupra noastră, că Tu ai făcut adevărul, şi noi am păcătuit.

³⁴Şi împăraţii noştri şi căpeteniile noastre şi preoţii noştri şi părinţii noştri nu au făcut leagea Ta şi n-au băgat în samă de poruncile Tale şi de mărturisirile Tale, care le-ai mărturisit lor.

³⁵Şi ei, întru împărăţiia Ta şi întru bunătatea Ta cea multă, carea le-ai dat lor, şi în pământul cel larg şi gras, care l-ai dat înaintea lor, n-au slujit Ţie şi nu s-au întors de la năravurile lor ceale reale.

³⁶Iată, astăzi sântem robi, şi pământul carele l-ai dat părinţilor noştri ca să mânce rodul lui şi bunătăţile lui, iată, sântem robi pre el.

³⁷Şi rodurile lui ceale multe să aduc împăraţilor, pre carii i-ai pus preste noi pentru păcatele noastre, şi preste trupurile noastre stăpânesc şi preste dobitoacele noastre, precum le place, şi sântem în năcaz mare.

³⁸Şi întru toate aceastea, punem credinţă şi o scriem, şi o pecetluiesc căpeteniile noastre, leviţii noştri, preoţii noştri».