Read Biblia de la Blaj, 1795 Tovit 12 Bible Online

Tovit 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Tovit 12

¹Şi au chemat Tovit pre Toviia, feciorul său, şi i-au zis lui: „Vezi, fiiule, de plăteaşte simbriia omului celui ce au mers cu tine! Şi a adaoge lui trebuie”.

²Şi Toviia au zis: „Tată, nu-mi pare rău de voiu da lui jumătate din ceale ce am adus, că pre mine m-au adus ţie sânătos şi pre muiarea mea o au tămăduit; şi argintul mieu l-au adus, şi pre tine, aşijderea, te-au vindecat”.

³Şi au zis bătrânul: „Cu dreptul să cade lui!” Şi au chemat pre înger şi i-au zis lui: „Ia jumătate din toate câte aţi adus şi mergi sânătos!”

⁴Atunci, îngerul, chemând pre amândoi într-ascuns, le-au zis lor: „Binecuvântaţi pre Dumnezeu şi vă mărturisiţi Lui şi daţi mărire Lui şi vă mărturisiţi Lui înaintea tuturor celor vii, pentru ceale ce au făcut cu voi.

⁵Bine e a binecuvânta pre Dumnezeu şi a preaînălţa numele Lui. Cuvintele lucrurilor lui Dumnezeu cu cinste arătându-le! Şi nu vă leneviţi a vă mărturisi Lui.

⁶Taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.

⁷Faceţi bine şi răul nu va afla pre voi!

⁸Bună e rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate; mai bine easte puţin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.

⁹Mai bine e a face milostenie, decât a strânge aur, că milosteniia din moarte izbăveaşte, şi aceasta curăţă tot păcatul.

¹⁰Cei ce fac milostenie şi dreptate umplea-să-vor de viiaţă. Iară cei ce păcătuiesc vrăjmaşi sânt vieţii sale.

¹¹Nu voiu ascunde de cătră voi nici un cuvânt,

¹²Că am zis că taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.

¹³Deci, când te rugai tu şi noru-ta, Sara, eu am adus pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai pre cei morţi, aşijderea, eram de faţă cu tine.

¹⁴Şi când nu te-ai lenevit a te scula şi a lăsa prânzul tău, ca să mergi să îngropi pre cel mort, nu era necunoscută mie fapta ta cea bună, ci împreună cu tine eram.

¹⁵Şi acum, m-au trimis pre mine Dumnezeu, să te vindec pre tine şi pre noru-ta, Sara.

¹⁶Eu sânt Rafail, unul din cei şeapte îngeri sfinţi, carii aduc rugăciunile sfinţilor, şi ies înaintea mărirei Celui Sfânt”.

¹⁷Şi s-au turburat amândoi şi au căzut pre feaţele sale, că să înfricoşeasă.

¹⁸Şi le-au zis lor: „Nu vă teameţi! Că pace va fi voao! Iară pre Dumnezeu binecuvântaţi, că nu cu darul mieu, ci cu voia Dumnezeului nostru am venit, pentru aceaea bine-L cuvântaţi pre El în veaci.

¹⁹În toate zilele mă arătam voao şi nu am mâncat, nici am beut, ci numai vedeare vedeaţi voi. Iară acum, mărturisiţi-vă lui Dumnezeu, că mă suiu la Cel ce m-au fost trimis şi scrieţi în carte toate câte s-au făcut”.

²⁰Şi s-au sculat şi mai mult nu l-au văzut. Şi mărturisea lucrurile ceale mari şi minunate ale lui Dumnezeu, cum s-au arătat lor îngerul Domnului.