Read Biblia de la Blaj, 1795 Tovit 5 Bible Online

Tovit 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Tovit 5

¹Şi răspunzind Tovie, au zis: „Tată, face-voiu toate câte ai poruncit mie.

²Ci cum voiu putea lua argintul de la el, de vreame ce nu-l ştiu pre el?”

³Şi i-au dat lui scrisoarea mânii şi i-au zis lui: „Caută-ţi om carele să meargă cu tine şi să-i plătesc lui până sânt viu, şi, ducându-te, ia argintul!”

⁴Şi s-au dus să caute om şi au aflat pre Rafail, carele era înger, şi nu ştiia, şi i-au zis lui: „Poţi mearge cu mine în Raghisul Midiei şi ştii locurile?”

⁵Şi i-au zis îngerul: „Eu voiu mearge cu tine şi la Gavail, fratele nostru am mas”.

⁶Şi au zis Tovia cătră el: „Aşteaptă-mă, să spuiu tătâne-mieu”. Şi i-au zis lui: „Mergi şi să nu zăboveşti!”

⁷Şi, mergând, au spus tătâne-său: „Iată, am aflat carele va mearge cu mine”. Iară el au zis: „Chiiamă-l pre el la mine, ca să cunosc din ce neam easte, şi easte om credincios ca să meargă cu tine?”

⁸Şi l-au chemat pre el şi au întrat şi s-au închinat unul altuia.

⁹Şi au zis Tovit lui: „Frate, din ce neam şi din ce sămânţă eşti tu, spune-mi?”

¹⁰Şi i-au zis lui: „Neam şi seminţie cerci tu, au năimit, carele să meargă cu fiiul tău?”

¹¹Şi i-au zis Tovit lui: „Voiu, frate, să ştiu neamul tău şi numele”.

¹²Iară el au zis [1]: „Eu sânt Azaria, a lui Ananie celui mare, din fraţii tăi”.

¹³Şi i-au zis Tovit lui: „Sănătos să vii, frate, şi să nu te superi pre mine, pentru că am întrebat să ştiu neamul tău şi sămânţa ta!

¹⁴Şi tu eşti fratele mieu, din neam frumos şi bun, că am cunsocut pre Anania şi pre Ionatan, fiii lui Sameu celui mare.

¹⁵Că mergeam împreună la Ierusalim a ne închina, aducând ceale întâiu născute, şi zeciuialele roadelor, şi nu au rătăcit cu rătăcirea fraţilor noştri.

¹⁶Din rădăcină bună eşti, frate. Ci spune-mi, ce plată să-ţi dau? O drahmă pre zi şi ceale de lipsă ţie, ca şi fiiului mieu.

¹⁷Şi încă voiu mai adaoge ţie, pre deasupra simbriei, de vă veţi întoarce sănătoşi”.

¹⁸Şi s-au tocmit aşea. Şi au zis cătră Tovie: „Gată-te de cale şi să călătoriţi bine”.

¹⁹Şi au gătit fiiul lui ceale de cale.

²⁰Şi i-au zis lui tatăl lui: „Mergi cu omul acesta, iară Dumnezeu, Cel ce lăcuiaşte în ceriu, să îndrepteaze calea voastră şi îngerul lui Dumnezeu să meargă împreună cu voi”.

²¹Şi au ieşit amândoi să meargă, şi cânele pruncului au mers cu ei.

²²Şi au plâns Ana, muma lui, şi au zis cătră Tovit: „Pentru ce ai mânat pre fiiul nostru?

²³Au nu era el toiagul mânii noastre, întrând şi ieşind înaintea noastră?

²⁴Argint la argint să nu ajungă [2], ci urâciune fiiului nostru să se facă.

²⁵Că precum ni s-au dat noao a trăi de la Domnul, aceasta destul noao easte”.

²⁶Şi i-au zis ei Tovit: „Nu avea grije, soro, sânătos va veni şi ochii tăi vor vedea pre el.

²⁷Că înger bun va mearge împreună cu el şi să va îndrepta calea lui şi să va întoarce sânătos”. Şi au încetat a plânge.