Read Biblia de la Blaj, 1795 Tovit 7 Bible Online

Tovit 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Tovit 7

¹Şi au venit la casa lui Raguil şi i-au întimpinat pre ei Sara, şi s-au închinat lor şi ei ei, şi i-au băgat pre ei în casă.

²Şi au zis Raguil cătră Edna, muiarea sa: „Cum samănă tinerelul acesta cu Tovit, nepotul mieu!”

³Şi i-au întrebat pre ei Raguil: „De unde sânteţi, fraţilor?”

⁴Şi ei au zis lui: „Din fiii lui Neftalim, cei robiţi la Ninevi”.

⁵Şi au zis el cătră ei: „Ştiţi pre Tovit, fratele nostru?” Şi ei zisără: „Ştimu-l”.

⁶Şi au zis lor: „Sănătos easte?” Iară ei i-au zis lui: „Trăiaşte şi e sânătos”. Şi au zis Toviia: „Tată-mi easte”.

⁷Şi au sărit Raguil şi l-au sărutat pre el şi au plâns şi l-au binecuvântat pre el. Şi i-au zis lui: „Fiiu de om de omenie şi bun eşti”.

⁸Şi, auzind că Tovit au pierdut ochii săi, s-au întristat şi au plâns. Şi Edna, muiarea lui, şi Sara, fata lui, au plâns.

⁹Şi i-au priimit pre ei cu osârdie şi au belit un berbeace de oi şi au pus înainte bucate multe.

¹⁰Şi au zis Toviia cătră Rafail: „Azarie, frate, grăiaşte de ceale ce ziceai pre cale şi să se săvârşească lucrul”. Şi au spus cuvântul lui lui Raguil.

¹¹Şi au zis Raguil cătră Toviia: „Mâncă şi bea şi fii veasel, că ţie să cuvine să iai pre fata mea.

¹²Însă voiu spune ţie adevărul: Dat-am pre fata mea la şeapte bărbaţi şi în noaptea în carea au întrat ei la ea au murit. Ci ţine-ţi firea şi fii veasel”.

¹³Şi au zis Toviia: „Nu voiu gusta nimica aici până când nu o veţi aduce şi o veţi pune înaintea mea”.

¹⁴Şi au zis Raguil: „Ia-o pre ea de-acum după leage, că tu eşti ei frate şi ea-ţi easte ţie. Iară milostivul Dumnezeu să vă dea voao ceale mai bune”.

¹⁵Şi au chemat pre Sara, fata sa [1], şi, luându-o de mână, o au dat pre ea muiare lui Toviia şi au zis: „Iată, după Leagea lui Moisi, ia-o pre ea şi o du la tatăl tău”. Şi i-au binecuvântat pre ei.

¹⁶Şi au chemat pre Edna, muiarea sa, şi, luând hârtie, au scris legătura şi o au pecetluit; şi au început a mânca.

¹⁷Şi au chemat Raguil pre Edna, muiarea sa, şi au zis ei: „Soro, găteaşte ceaealaltă cămară şi o bagă pre ea acolo”.

¹⁸Şi au făcut precum i-au zis şi, băgându-o pre ea acolo, au plâns [2], aşijderea şi fata, împreună au plâns.

¹⁹Şi au zis cătră ea: „Cutează, fiică, Domnul ceriului şi al pământului te va îmbucura pre tine, pentru întristarea ta aceasta. Cutează, fiică!”