Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 10 Bible Online

Iudit 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 10

¹Şi au fost după ce au încetat a striga cătră Dumnezeul lui Israil şi au sfârşit toate cuvintele aceastea, s-au sculat din cădearea sa şi au chemat pre slujnica sa.

²Şi s-au pogorât în casa în carea petrecea sâmbăta şi în sărbătorile sale, şi, dezvălindu-să de sacul cu care era îmbrăcată, s-au dezbrăcat de hainele văduviei sale.

³Şi şi-au spălat trupul cu apă şi s-au uns cu mir gros şi şi-au tocmit părul capului său şi şi-au pus mitră în cap şi s-au îmbrăcat cu hainele sale ceale de veselie, cu care să împodobiia când trăia Manase, bărbatul ei.

⁴Şi s-au încălţat cu încălţămintele sale şi au pus împregiurul său gherdanurile şi brăţerile şi inealele şi cerceii şi toată podoaba sa. Şi s-au înfrumseţat foarte, ca să înşeale ochii bărbaţilor carii o vor vedea.

⁵Şi au dat slujnicii sale un foale de vin şi un urcior de untdelemn, şi au umplut o straistă de făină şi de păpuşi de smochine şi de pâine curată, şi au astupat toate vasele sale şi le-au pus pre ea.

⁶Şi au ieşit la poarta cetăţii Vetuliei şi au găsit pre Oziia şezând la poartă şi pre bătrânii cetăţii, pre Havrin şi pre Harmin.

⁷Şi, deaca o au văzut pre ea la faţă şi la haine schimbată, s-au mirat foarte mult de frumseaţele ei,

⁸Şi au zis cătră ea: „Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor noştri, să-ţi dea ţie dar şi să săvârşească tocmealele tale spre mărirea fiilor lui Israil şi spre înălţarea Ierusalimului!” Şi s-au închinat lui Dumnezeu.

⁹Şi au zis ea cătră ei: „Porunciţi să-mi deşchiză poarta cetăţii şi voiu ieşi să plinesc cuvintele ceale ce aţi grăit cu mine!” Şi au poruncit tinerilor să-i deşchiză precum au zis.

¹⁰Şi i-au deşchis şi au ieşit Iudit, ea şi slujnica ei cu ea.

¹¹Şi s-au uitat la ea bărbaţii cetăţii până ce s-au pogorât din munte şi până ce au trecut valea, şi mai mult nu o au văzut pre ea.

¹²Iară ea mergea pre vale drept şi o au întimpinat pre ea straja cea mai dinainte a asiriianilor, şi o au prins şi o au întrebat: „Cine eşti şi de unde vii şi unde mergi?”

¹³Şi au răspuns ea: „Fată de jidov sânt şi fug de la faţa lor, că vor să se dea voao spre mâncare.

¹⁴Iară eu merg la faţa lui Olofern, mai-marele puterii voastre, ca să-i spuiu cuvinte adevărate, şi-i voiu arăta lui cale, pre carea să meargă şi să stăpânească tot muntele, şi dintr-a lui nu va peri, din bărbaţii lui, nici un trup, nici duh de viiaţă!”

¹⁵Iară deaca au auzit bărbaţii cuvintele ei şi au văzut faţa ei, le părea lor foarte minunată de frumoasă,

¹⁶Şi au zis cătră ea: „Mântuit-ai sufletul tău, grăbind a te pogorî la faţa domnului nostru! Deci, acum mergi la cortul lui şi dintră noi te vor petreace, până ce te vor da în mâinile lui.

¹⁷Iară când vei sta înaintea lui, să nu te temi cu inima ta, ci spune după cuvintele tale şi bine va face ţie”.

¹⁸Şi au ales dintră sineşi o sută de bărbaţi şi i-au însoţit cu ea şi cu slujnica ei, şi o au dus pre ea la cortul lui Olofern.

¹⁹Şi s-au strâns din toată oastea, că s-au auzit la corturi venirea ei, şi venind o încungiura pre ea, cât au stătut afară de cortul lui Olofern, până au spus lui despre ea.

²⁰Şi să mira de frumseaţa ei şi lăuda pre fiii lui Israil pentru ea.

²¹Şi au zis fieştecarele cătră deaproapele său: „Cine va lăsa pre norodul acesta, carele are la sine muieri ca aceastea? Şi nu easte bine a lăsa să rămâie vreun bărbat dintră ei, carii de s-ar lăsa să rămâie ar putea înşela tot pământul!”

²²Şi au ieşit cei ce străjuia în cortul lui Olofern, şi toţi slujitorii lui, şi o au băgat pre ea în cort.

²³Iară Olofern odihnea pre aşternutul său, cel cu acoperemânt de porfiră şi de aur şi de smaragd, şi cu pietri scumpe ţesut. Şi i-au spus lui de ea.

²⁴Şi au ieşit în tinda cortului şi lămpaşe de argint mergea înaintea feaţii lui. Şi, venind Iudit înaintea lui şi a slujitorilor lui, s-au mirat toţi de frumseaţele feaţii ei.

²⁵Iară ea au căzut preste faţa sa şi s-au închinat lui şi o au rădicat pre ea slujitorii lui.