Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 13 Bible Online

Iudit 13 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 13

¹Iară deaca au însărat, degrabă s-au râsipit slugile lui.

²Şi Vagoa au închis cortul pri din afară şi au slobozit pre străji de la faţa domnului său. Şi s-au dus la aşternuturile sale, că era toţi osteniţi de multă beutură.

³Şi au rămas Iudit singură în cort şi Olofern, carele mai înainte să culcasă pre patul său, că era foarte beat.

⁴Şi au zis Iudit cătră slujnica sa să stea afară de aşternutul ei şi să păzească când va ieşi ea, ca şi în cealealalte zile, că au zis că va ieşi să se roage; şi lui Vagoa au spus aceastea.

⁵Şi s-au dus toţi de la faţa ei şi nimenea n-au rămas la aşternut, de la mic până la mare.

⁶Şi, stând Iudit lângă patul lui, au zis întru inima sa: „Doamne, Dumnezeule a toată putearea, caută în ceasul acesta spre faptele mâinilor meale ca să se înalţă Ierusalimul!

⁷Acum easte vreamea a ajuta moştenirii Tale şi a plini ceale ce am aşezat eu să fac spre surparea vrăjmaşilor, carii s-au sculat asupra noastră”.

⁸Şi, apropiindu-să la stâlpul patului, care era la capul lui Olofern, au luat sabiia lui de pre el şi, apropiindu-să de pat, l-au apucat de părul capului lui,

⁹Şi au zis: „Întăreaşte-mă, Dumnezeul lui Israil, în zioa aceasta!” Şi l-au lovit preste grumazi de doao ori cât au putut şi i-au luat capul lui de la el.

¹⁰Iară trupul i l-au răsturnat de pre aşternut şi au luat acoperemântul din stâlpi, şi după puţin au ieşit.

¹¹Şi au dat slujnicii sale capul lui Olofern şi l-au băgat în traista bucatelor sale. Şi au ieşit amândoao după obiceaiul său la rugăciune.

¹²Şi trecând tabăra, au încungiurat valea aceaea şi s-au suit în măgura cetăţii Vetuliei şi au venit la porţile ei.

¹³Şi au zis Iudit de departe celor ce păzea la porţi: „Deşchideţi, deşchideţi poarta! Cu noi easte Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să facă încă puteare în Ierusalim şi tărie asupra vrăjmaşilor, precum au făcut şi astăzi!”

¹⁴Şi au fost deaca au auzit oamenii cetăţii glasul ei, grăbiră a să pogorî la poarta cetăţii lor, şi au chemat pre bătrânii cetăţii. Şi au alergat toţi, de la cel mic până la cel mare, că să minuna ei că au venit ea.

¹⁵Şi au deşchis poarta şi le-au priimit pre eale, şi, aprinzind foc ca să lumineaze, le-au încungiurat pre eale.

¹⁶Şi au zis Iudit către ei cu glas mare: „Lăudaţi pre Dumnezeu! Lăudaţi pre Dumnezeu, că n-au depărtat mila Sa de la casa lui Israil, ci au sfărâmat pre vrăjmaşii noştri prin mâinile meale în noaptea aceasta!”

¹⁷Şi, scoţind capul din traistă, l-au arătat şi au zis lor: „Iată capul lui Olofern, mai-marele puterii lui Asur, şi iată acoperământul, pre carele zăcea beat, unde l-au bătut pre el Domnul cu mână de fămeaie.

¹⁸Şi viu e Domnul, Carele m-au păzit pre mine în calea mea, pre carea am umblat, că l-au înşălat pre el faţa mea spre perirea lui, şi n-au făcut cu mine păcat spurcat şi de ruşine”.

¹⁹Şi s-au minunat tot norodul foarte şi, plecându-să, s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis toţi cu o inimă:„Binecuvântat eşti, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făcut de ocară în zioa aceasta pre vrăjmaşii norodului Tău!”

²⁰Şi au zis Oziia cătră ea: „Binecuvântată eşti tu, fiica Dumnezeului celui Preaînalt, mai mult decât toate muierile ceale de pre pământ, şi bine e cuvântat Domnul Dumnezeu, Cel ce au făcut ceriul şi pământul, Carele te-au povăţuit pre tine spre piiarderea capului mai-marelui vrăjmaşilor noştri.

²¹Că nu să va depărta nădeajdea ta de la inima oamenilor celor ce-şi aduc aminte de putearea lui Dumnezeu până în veac şi să facă ţie aceasta Dumnezeu spre înălţime veacinică, ca să te cerceteaze pre tine cu bunătăţi,

²²Că n-ai părtinit sufletului tău, pentru lăpădarea neamului nostru, ci mai înainte ai întâmpinat cădearea noastră, drept umblând înaintea Dumnezeului nostru!”

²³Şi au zis tot norodul: „Fie! Fie!”