Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 14 Bible Online

Iudit 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 14

¹Şi au zis cătră ei Iudit: „Ascultaţi-mă, fraţilor! Şi luând capul aceasta spânzuraţi-l pre baştea zidului vostru.

²Şi va fi după ce să va lumina zioa şi va ieşi soarele pre pământ, veţi lua fieştecarele armele ceale de războiu ale voastre şi va ieşi afară din cetate tot bărbatul şi veţi pune povăţuitoriu preste ei, ca cum v-aţi pogorî la câmp asupra străjii ceii mai dinainte a fiilor lui Asur, şi nu veţi pogorî.

³Şi, luând aceia armele sale, toate să vor duce în tabăra sa, şi vor porni pre povăţuitorii oastei lui Asur, şi vor alerga la cortul lui Olofern, şi nu-l vor afla pre el. Şi va cădea preste ei frică şi vor fugi de cătră faţa voastră.

⁴Şi urmând voi şi toţi cei ce lăcuiesc în hotarul lui Israil, aştearneţi-i pre ei în căile lor [1].

⁵Iară mai înainte de a face aceastea, chemaţi pre Ahior Amaniteanul ca să vază şi să cunoască pre cel ce au defăimat casa lui Israil şi pre cel ce l-au trimis pre el la noi, ca la moarte!” Şi au chemat pre Ahior din casa lui Oziia.

⁶Şi deaca au venit şi au văzut capul lui Olofern în mâna unui om din adunarea norodului, au căzut pre faţa sa şi au leşinat duhul lui.

⁷Şi, după ce l-au râdicat pre el, au căzut la picioarele Iuditei şi s-au închinat feaţii ei, şi au zis: „Binecuvântată eşti tu, în tot sălaşul lui Iuda şi întru tot neamul, carii auzind numele tău să vor turbura!

⁸Şi acum, spune mie ceale ce ai făcut în zilele aceastea”. Şi i-au povestit Iudit lui, în mijlocul norodului, toate câte au făcut din zioa în carea au ieşit, până când au grăit cu ei.

⁹Şi, după ce au încetat a grăi, au strigat oamenii cu glas mare şi au dat glas de veselie în cetatea lor.

¹⁰Şi, văzind Ahior toate câte au făcut Dumnezeu lui Israil, au crezut în Dumnezeu foarte şi şi-au tăiat împregiur trupul său şi s-au adaos la casa lui Israil până în zioa aceasta.

¹¹Şi deaca s-au luminat de ziuo, au spânzurat capul lui Olofern de zid, şi au luat tot bărbatul armele sale şi au ieşit în rând la suişurile muntelui.

¹²Iară deaca i-au văzut pre ei fiii lui Asur, au trimis la povăţuitorii săi şi au venit la povăţuitori şi la cei mai mari preste mii şi la toate căpeteniile lor,

¹³Şi au mers la cortul lui Olofern şi au zis cătră ispravnicul lui: „Scoală acum pre domnul nostru, că au îndrăznit robii a să pogorî asupra noastră la războiu, ca să piiară desăvârşit!”

¹⁴Şi au întrat Vagoa şi au lovit tinda cortului, că gândea că el doarme cu Iudit.

¹⁵Şi deaca nime nu l-au auzit, deşchizind, au întrat la aşternut şi l-au aflat pre el lăpădat preste aşternut, mort, şi capul lui luat de la el.

¹⁶Şi au strigat cu glas mare, cu plângere şi cu suspin şi cu strigare tare, şi şi-au rupt hainele sale. Şi au întrat în cortul în carele mânea Iudit şi nu o au aflat pre ea.

¹⁷Deci, alergând la norod, au strigat: „Vicleşug au făcut robii! Făcut-au ruşine o muiare jidovoaică în casa împăratului Navohodonosor. Că, iată, Olofern zace jos, şi capul lui nu e la el!”

¹⁸Iară deaca au auzit aceaste cuvinte boiarii puterii lui Asur, şi-au rupt hainele sale, şi s-au turburat sufletul lor foarte. Şi strigarea şi chiotul lor s-au făcut foarte mare în tabără.