Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 16 Bible Online

Iudit 16 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 16

¹Şi au zis zis Iudit: „Înceapeţi Dumnezeului mieu, cu timpine, cântaţi Domnului mieu cu chimvale, împreunaţi Lui cântare şi laudă înălţiţi şi chemaţi numele Lui!

²Că Dumnezeu easte Cel ce sfarmă războaiele, că în taberile Lui, în mijlocul norodului, m-au scos din mâna celor ce mă gonesc.

³Venit-au Asur din munţi de la miiazănoapte, venit-au cu zeci de mii de mii ale puterii sale, a cărora mulţime au astupat văile şi mulţimea [1] lor au acoperit dealurile.

⁴Zis-au să arză hotarăle meale, şi pre tinerii miei să-i omoară cu sabie, şi pre cei sugători să-i trântească de pământ, şi pre pruncii miei să-i prade, şi pre fecioarele meale să le jefuiască. Iară Domnul Atotţiitoriul i-au oborât pre ei cu mână de muiare.

⁵Că nu au căzut cel tare de voinici, nici fiii puterii l-au bătut pre el, nici înalţi uriiaşi s-au râdicat asupra lui, ci Iudit, fata lui Merari, cu frumseaţele feaţii sale l-au slăbit pre el.

⁶Că s-au dezbrăcat de îmbrăcămintea văduviei sale, ca să înalţă pre israilteanii cei năcăjiţi, uns-au faţa sa cu mir şi şi-au legat părul său cu mitră şi şi-au luat veşmânt de in ca să-l amăgească pre el.

⁷Călţunii ei răpiră ochii lui, şi frumseaţele ei robiră sufletul lui, trecut-au sabiia prin grumazul lui.

⁸Îngrozitu-s-au persii de cutezarea ei, şi midii de îndrăznirea ei s-au turburat.

⁹Atunci, au strigat cei smeriţi ai miei, şi s-au temut cei neputincioşi ai miei şi s-au spăimântat, înălţat-au glasul lor şi au fugit.

¹⁰Fiii featelor i-au tăiat pre ei şi ca pre nişte prunci ce fug i-au rănit pre ei, perit-au de tabăra Domnului Dumnezeului mieu. Cânta-voiu Domnului cântare noao:

¹¹Doamne, mare eşti şi mărit şi minunat în vârtute şi neajuns! Ţie să slujească toată făptura Ta,

¹²Că ai zis şi s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi ai zidit, şi nu easte cine să poată sta împrotiva cuvântului Tău!

¹³Că munţii din temelii, cu apele, să vor clăti, şi pietrile de faţa Ta ca ceara să vor topi, iară spre cei ce să tem de Tine Te vei milostivi!

¹⁴Că puţină e toată jertva ca să-Ţi facă Ţie miros de bună mireasmă şi puţină e toată grăsimea spre arderea cea de tot a Ta; iară cel ce să teame de Domnul mare easte totdeauna.

¹⁵Vai, neamurilor care să scoală asupra neamului mieu! Domnul Atotţiitoriul va izbândi asupra lor, în zioa judecăţii va da foc şi viermi trupurilor lor şi vor plânge cu simţire până în veac!”

¹⁶Iară deacă au întrat în Ierusalim, s-au închinat Domnului şi, după ce s-au curăţit norodul, au adus arderile ceale de tot ale sale şi ceale de voie ale sale şi darurile sale.

¹⁷Şi au adus Iudit toate unealtele lui Olofern, care le-au dat ei norodul, şi acoperemântul care l-au luat ea de la aşternutul lui, dar Domnului le-au sfinţit.

¹⁸Şi s-au veselit norodul în Ierusalim înaintea celor sfinte, în trei luni, şi Iudit cu ei au rămas.

¹⁹Şi, după zilele aceastea, s-au dus fieştecarele la moşiia sa, şi Iudit s-au dus la Vetuliia şi au rămas întru avearea sa.

²⁰Şi au fost, în vreamea sa, mărită în tot pământul şi mulţi o au poftit pre ea, însă bărbat pre ea nu o au cunoscut, în toate zilele vieţii sale, din ce ceas au murit Manasi, bărbatul ei, până când s-au adaos la norodul său.

²¹Şi, trăind mult foarte, au îmbătrânit în casa bărbatului său, până la o sută şi cinci ani. Şi au dat slobozenie roabei sale. Şi au murit la Vetuliia.

²²Şi o au îngropat pre ea în peştera lui Manasi, bărbatului ei. Şi o au plâns pre ea casa lui Israil, şeapte zile.

²³Şi au împărţit averile sale, mai înainte de ce au murit ea, la toate rudeniile lui Manasi, bărbatului său, şi la rudeniile sale.

²⁴Şi nu au fost mai mult cine să sparie pre fiii lui Israil în zilele Iuditei şi, după ce au murit ea, zile multe.