Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 5 Bible Online

Iudit 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 5

¹Şi s-au dat de ştire lui Olofern, mai-marelui oştilor lui Asur, cum că fiii lui Israil s-au gătit de războiu şi au închis trecătorile munţilor şi au zidit tot vârvul muntelui înalt şi au pus la câmp piiadeci.

²Şi s-au mâniiat cu mănie foarte, şi au chemat pre toţi boiarii lui Moav şi pre povăţuitorii lui Amon şi pre toţi domnii marginii mării, şi le-au zis lor:

³„Spuneţi-mi mie, fiii lui Hanaan, cine e norodul acesta, carele şeade în munte? Şi ce cetăţi sânt în care lăcuiesc? Şi ce mulţime de oaste au? Şi în ce stă tăriia şi putearea lor? Şi cine easte la ei împărat sau mai mare povăţuitoriu al oastei lor? Şi pentru ce nu bagă în samă, ca să vie înaintea mea, împrotivindu-să mai mult decât toţi cei ce lăcuiesc la apus?”

⁴Şi au zis cătră el Ahior, povăţuitoriul tuturor fiilor lui Amon:

⁵„Asculte domnul mieu cuvânt din gura slugii sale şi voiu spune ţie adevărul despre norodul acesta, carele lăcuiaşte muntele acesta, care e aproape de tine, şi nu va ieşi minciună din gura slugii tale!

⁶Norodul acesta easte din neamul haldeilor.

⁷Şi au nemernicit mai înainte în Mesopotamiia, că n-au vrut să urmeaze dumnezeilor părinţilor săi, carii au fost în pământul haldeilor.

⁸Şi au ieşit din calea părinţilor săi şi s-au închinat Dumnezeului ceriului, pre Carele L-au cunoscut Dumnezeu. Pentru aceaea, i-au scos pre ei de la faţa dumnezeilor săi şi au fugit în Mesopotamiia şi au lăcuit acolo zile multe.

⁹Şi au zis Dumnezeul lor să iasă din lăcaşul lor şi să meargă în pământul lui Hanaan, şi au lăcuit acolo şi s-au înmulţit cu aur şi cu argint şi cu dobitoace multe foarte.

¹⁰Şi după aceaea, s-au pogorât în Eghipt (că acoperisă foamete faţa pământului lui Hanaan) şi au lăcuit acolo până ce s-au întors şi s-au înmulţit acolo foarte şi nu era număr neamului lor.

¹¹Şi s-au sculat asupra lor împăratul Eghiptului şi cu vicleşug i-au împilat pre ei şi cu osteneala cărămidăriei i-au asuprit pre ei şi i-au făcut pre ei robi; iară ei au strigat cătră Dumnezeul său şi au bătut tot pământul Eghiptului cu rane nevindecate.

¹²Şi i-au scos pre ei eghipteanii de la faţa sa şi au săcat Dumnezeu Marea Roşie înaintea lor şi i-au adus pre ei în muntele [1] Sinai şi Cadis Varni.

¹³Şi au scos pre toţi cei ce lăcuia în pustie şi au lăcuit în pământul amoreilor şi pre toţi esevoneanii i-au pierdut cu putearea sa.

¹⁴Şi, trecând Iordanul, au moştenit tot muntele.

¹⁵Şi au scos de la faţa sa pre hananeu şi pre ferezeu şi pre ievuseu şi pre sihem şi pre toţi ghergheseii, şi au lăcuit într-însul zile multe.

¹⁶Şi, până n-au păcătuit înaintea Dumnezeului său, era bunătăţile împreună cu ei, că Dumnezeu, Cel ce ureaşte nedreptatea, easte cu ei.

¹⁷Iară când s-au abătut de la calea carea le-au pus lor foarte mult, au perit în multe războaie şi s-au dus robi în pământ străin, şi besearica Dumnezeului lor s-au stricat până în pământ şi cetăţile lor le-au prins vrăjmaşii.

¹⁸Şi acum, întorcându-să la Dumnezeul său, s-au suit din locurile râsipirii, unde era râsipiţi, şi au luat Ierusalimul (unde easte sfinţeniia lor), şi s-au făcut lăcuitori muntelui acestuia, că era pustiiu.

¹⁹Şi acum, stăpâne doamne, de easte necunoştinţă întru norodul acesta şi păcătuiesc împrotiva Dumnezeului său, să socotim că aceasta va fi lor împiedecare şi să ne suim şi să-i batem pre ei.

²⁰Iară de nu easte fărădeleage în neamul lor, să treacă domnul mieu, ca nu cumva să-i scutească pre ei Domnul lor şi Dumnezeul lor pentru ei, şi vom fi de ocară înaintea a tot pământul!”

²¹Şi au fost după ce au încetat Ahior a grăi cuvintele aceastea, au răpştit tot norodul, care sta împregiurul cortului.

²²Şi zicea boiarii lui Olofern, şi toţi lăcuitorii pământului de pre lângă marginea mării şi a lui Moav, să-l taie pre el: „Că nu ne vom teame noi de faţa fiilor lui Israil, că easte norod care nu are puteare, nici tărie să se poată oşti.

²³Drept aceaea, să ne suim asupra lor şi vor fi de mâncare la toată oastea ta, doamne Oloferne”.