Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 6 Bible Online

Iudit 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 6

¹Iară după ce au încetat gâlceava bărbaţilor celor ce şedea împregiur la sfat, au zis Olofern, mai-marele puterii lui Asur, cătră Ahior, înaintea a tot norodul celor străini de neam şi cătră toţi fiii lui Moav:

²„Şi cine eşti tu, Ahior, şi năimiţii lui Efraim, de ai prorocit noao astăzi şi ai zis să nu ne oştim asupra neamului Ierusalimului [1], că Dumnezeul lor apără pre ei?

³Şi cine e Dumnezeu, fără numai Navohodonosor? Acesta va trimite putearea sa şi va piiarde de tot pre ei de pre faţa pământului şi nu-i va mântui pre ei Dumnezeul lor.

⁴Ci noi, robii lui, vom piiarde de tot pre ei, ca pre un om, şi nu vor putea sta împrotiva puterii cailor noştri, că-i vom călca pre dânşii cu ei. Şi munţii lor să vor îmbăta cu sângele lor, şi câmpii lor să vor umplea de morţii lor.

⁵Şi nu va sta împrotivă urma picioarelor lor înaintea feaţii noastre, ci cu perire vor peri, zice împăratul Navohodonosor, domnul a tot pământul, că au zis: «Nu vor rămânea în deşert graiurile cuvintelor meale!»

⁶Iară tu, Ahior, năimitul lui Amon, cel ce ai grăit cuvintele aceastea în zioa nedreptăţii tale, nu vei vedea mai mult faţa mea din zioa aceasta, până ce voiu izbândi asupra neamului celor din Eghipt.

⁷Şi atunci va treace fierul oştii meale şi norodul slugilor meale prin coastele tale şi vei cădea cu cei răniţi ai lor. Când mă voiu înturna, şi te vor pune slugile meale la munte întru una din cetăţile suişurilor, şi nu vei peri până ce te vei omorî împreună cu ei.

⁸Şi de nădăjduieşti întru inima ta că nu să vor prinde, să nu ţi să schimbe [2] faţa ta: grăit-am şi nimica nu va cădea din cuvintele meale!”

⁹Şi au poruncit Olofern slugilor sale, carii sta la cortul lui, să prinză pre Ahior şi să-l puie pre el la Vetuliia, şi să-l dea în mâna fiilor lui Israil.

¹⁰Şi-l prinseră pre el slugile lui şi-l dusără afară de tabără la câmp, şi din câmp s-au dus la munte, şi au sosit la izvoarăle ceale de supt Vetuliia.

¹¹Şi deaca i-au văzut pre ei bărbaţii cetăţii, carii era în vârvul muntelui, au luat armele sale (şi au ieşit din cetate pre vârvul muntelui), şi tot bărbatul prăştiiaş, şi au oprit suirea lor, aruncând cu pietri asupra lor.

¹²Iară ei supt munte au legat pre Ahior şi l-au lăsat lăpădat supt rădăcina muntelui şi s-au întors la domnul lor.

¹³Şi, pogorându-să fiii lui Israil din cetatea lor, au mers la el şi, dezlegându-l, l-au dus în Vetuliia.

¹⁴Şi l-au adus pre el la boiarii cetăţii lor, carii era în zilele acealea, Oziia a lui Miha, din neamul lui Simeon, şi Avris a lui Gotoniil, şi Harmis a lui Melhiil.

¹⁵Şi au chemat pre toţi bătrânii cetăţii şi au alergat tot tinărul lor şi muierile la adunare. Şi au pus pre Ahior în mijlocul a tot norodului lor.

¹⁶Şi l-au întrebat pre el Oziia ce s-au întâmplat cu el. Iară el, răspunzind, au spus lor toate graiurile sfatului lui Olofern şi toate cuvintele care le-au grăit el în mijlocul boiarilor lui Asur şi câte s-au lăudat Olofern asupra casii lui Israil.

¹⁷Şi, căzind norodul, s-au închinat lui Dumnezeu şi au strigat cătră Dumnezeu, zicând: „Doamne Dumnezeul ceriului, caută la trufiia lor şi miluiaşte smereniia neamului nostru şi vezi faţa celor sfinţiţi Ţie în zioa aceasta!”

¹⁸Şi au mângăiat pre Ahior şi l-au lăudat pre el foarte.

¹⁹Şi l-au luat pre el Oziia de la adunare şi l-au dus la casa sa, şi au făcut ospăţ celor mai bătrâni. Şi au chemat pre Dumnezeul lui Israil spre ajutoriu, în toată noaptea aceaea.