Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 8 Bible Online

Iudit 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 8

¹Şi au auzit în zilele acealea Iudit, fata lui Merari, fiiul lui Ox, fiiul lui Iosif, fiiul lui Oziil, fiiul lui Elchiia, fiiul lui Ananiia, fiiul lui Ghedeon, fiiul lui Rafain, fiiul lui Achiton, fiiul lui Iliu, fiiul lui Eliav, fiiul lui Natanail, fiiul lui Samail, fiiul lui Sarasadai, fiiul lui Israil.

²Şi bărbatul ei, Manasi, din neamul şi din familiia ei, au fost murit în zilele seacerii orzului.

³Că sta după cei ce lega znopi în câmp şi au venit fierbinţala preste capul lui şi s-au culcat pre patul său şi au murit în Vetulia, cetatea, şi l-au îngropat pre el cu părinţii lui în ţarina cea din mijlocul Dotaimului şi Valamo.

⁴Şi au fost Iudit văduvă în casa sa, trei ani şi patru luni.

⁵Şi şi-au făcut cort în podul casii sale şi s-au încins cu sac şi s-au îmbrăcat cu haine de văduvie.

⁶Şi postea toate zilele văduviei sale, afară de zioa cea mai înainte de sâmbete şi de sâmbete şi de zioa cea mai înainte de lună noao şi de zioa în carea era lună noao şi de sărbători şi de praznicile ceale de veselie ale casii lui Israil.

⁷Şi era frumoasă la chip şi mândră la faţă foarte. Şi au lăsat Manasi, bărbatul ei, aur şi argint şi slugi şi slujnice şi dobitoace şi ţarine, care le ţinea ea.

⁸Şi nu putea nime să grăiască de ea nici un cuvânt rău, că să temea de Dumnezeu foarte.

⁹Şi au auzit cuvintele ceale reale ale norodului, care le-au grăit celor mai mari, că au slăbit pentru lipsa apelor. Şi au auzit Iudit toate cuvintele care le-au grăit cătră ei Oziia, cum s-au jurat lor că va da cetatea după cinci zile asiriianilor.

¹⁰Şi, trimiţind pre slujnica carea era ispravnică preste toate averile ei, au chemat pre Oziia şi pre Havrin şi pre Harmin, bătrânii cetăţii. Şi ei au venit la ea; iară ea au zis lor:

¹¹„Ascultaţi-mă, acum, căpeteniile celor ce lăcuiesc în Vetuliia! Că nu easte drept cuvântul vostru, care l-aţi grăit înaintea norodului în zioa aceasta, cu jurământ întărind ceale ce aţi grăit întră Dumnezeu şi întră voi, şi aţi zis să daţi cetatea vrăjmaşilor noştri, de nu să va întoarce Domnul întru aceaste zile să ne ajute noao.

¹²Şi acum, cine sânteţi voi, carii ispitiţi pre Dumnezeu în zioa de astăzi, ca cum aţi fi dumnezei întră fiii oamenilor?

¹³Şi acum, pre Domnul Atotţiitoriul ispitiţi şi nimica nu veţi cunoaşte în veac, că adâncurile inimii omului nu le aflaţi şi cuvintele cugetului lui nu le priceapeţi? Şi cum veţi ispiti pre Dumnezeu, Cel ce au făcut toate aceastea? Îl veţi ispiti şi gândul Lui veţi cunoaşte, şi cugetul Lui veţi priceape?

¹⁴Nu întărâtaţi, fraţilor, pre Domnul Dumnezeu nostru! Că de nu va vrea să ne ajute noao într-aceaste cinci zile, El are puteare, când va vrea, să ne acopere sau să ne piiarză înaintea feaţii vrăjmaşilor noştri.

¹⁵Iară voi nu zălogiţi sfaturile Domnului Dumnezeului nostru, că nu easte ca omul Dumnezeu, să Se înfricoşeaze, nici ca fiiul omului, să Se judece şi să i să puie Lui hotar.

¹⁶Pentru aceaea, să aşteptăm mântuirea Lui, şi să-L chemăm pre El spre ajutoriul nostru, şi, de va fi Lui plăcut, va asculta glasul nostru.

¹⁷Că nu s-au sculat întru seminţiile noastre, nici în zioa de astăzi easte neam sau familie sau norod sau cetate dintră noi, care să se închine la dumnezei făcuţi de mâini, precum au fost în zilele ceale mai dinainte, pentru care lucru s-au dat sabiei şi jeafului părinţii noştri şi au căzut cădeare mare înaintea vrăjmaşilor noştri.

¹⁸Iară noi pre alt Dumnezeu n-am cunoscut afară de El, pentru aceaea nădăjduim că nu ne va treace cu vedearea.

¹⁹Că de ne vom da noi, să va da şi toată Iudeea şi să vor prăda sfintele noastre şi va ceare Domnul spurcăciunea lor din gura noastră. Şi frica fraţilor noştri şi robiia pământului şi pustiirea moştenirii noastre o va întoarce în capul nostru, la neamurile unde vom fi robi, şi vom fi scandălă şi ocară înaintea celor ce ne vor stăpâni pre noi.

²⁰Că nu va fi plăcută robiia noastră, ci o va întoarce întru ocară Domnul Dumnezeul nostru.

²¹Şi acum, fraţilor, să arătăm fraţilor noştri că de noi să razimă sufletul lor şi sfintele şi besearica şi oltariul să proptesc preste noi.

²²Afară de toate aceastea, să mulţămim Domnului Dumnezeului nostru, Cel ce ne ispiteaşte pre noi, ca şi pre părinţii noştri.

²³Aduceţi-vă aminte câte au făcut cu Avraam şi cu câte au ispitit pre Isaac şi câte s-au întâmplat lui Iacov în Mesopotamiia Siriei, când păştea oile lui Lavan, fratelui mumei lui. Că, precum pre aceia i-au ispitit spre lămurirea inimii lor, aşea şi pre noi, nu pentru ca să facă izbândă asupra noastră, ci pentru ca să ne înveaţe, bate Domnul pre toţi cei ce să apropie de El”.

²⁴Şi au zis cătră ea Oziia: „Toate câte ai zis cu bună inimă ai grăit şi nu easte cine să se împrotivească cuvintelor tale.

²⁵Că nu astăzi s-au arătat înţelepciunea ta, ci de la începutul zilelor tale au cunoscut tot norodul înţelepciunea ta, că bună easte zidirea inimii tale.

²⁶Ci norodul au încetat foarte şi ne-au silit pre noi să facem precum am grăit lor şi ne-au făcut să ne legăm cu jurământ, care nu-l putem călca.

²⁷Şi acum, roagă-te tu pentru noi, că eşti muiare cu frica lui Dumnezeu, şi va trimite Domnul ploaie şi să vor umplea lacurile noastre, ca să nu perim mai mult!”

²⁸Şi au zis cătră ei Iudit: „Ascultaţi-mă pre mine! Şi voiu face lucru, carele să va pomeni din neamuri în neamuri la fiii norodului nostru.

²⁹Voi staţi la poartă în noaptea aceasta şi voiu ieşi eu cu slujnica mea, şi, în zilele după care aţi zis să daţi cetatea vrăjmaşilor noştri, va cerceta Domnul pre Israil prin mâna mea.

³⁰Iară voi nu cercaţi să ştiţi ce voiu să fac eu, că nu voiu spune voao, până ce să vor săvârşi ceale ce voiu să fac”.

³¹Şi au zis Oziia şi boiarii cătră ea: „Mergi în pace, şi Domnul Dumnezeu să meargă înaintea ta şi să ne dea noao izbândă din vrăjmaşii noştri!” Şi, întorcându-să de la cortul ei, s-au dus la rândurile sale.