Read Biblia de la Blaj, 1795 Iudit 9 Bible Online

Iudit 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iudit 9

¹Iară Iudit au căzut pre faţa sa şi au pus cenuşă pre capul său şi s-au dezbrăcat de sacul cu carele era îmbrăcată, când să aducea în Ierusalim în Casa Domnului tămâiarea serii aceiia.

²Şi au strigat cu glas mare Iudit, şi au zis:„Doamne Dumnezeul părintelui mieu, Simeon, căruia i-ai dat sabie spre izbândirea celor de alt neam, carii au deşchis zgăul fecioarei spre pângăriciune şi au golit coapsa spre ruşine şi au spurcat zgăul spre ocară.

³Că ai zis că: „Nu va fi aşea!» Şi au făcut ei lucruri pentru care ai dat pre boiarii lor la perire, carea aşternutul lor, cel cu înşelăciune amestecat, l-au stropit cu sânge.

⁴Şi ai bătut pre slugi cu cei putearnici şi pre cei putearnici pre scaonele lor, şi ai dat muierile lor spre pradă şi featele lor în robie şi toate dobânzile lor spre jeaf fiilor celor iubiţi de Tine,

⁵Carii au şi răvnit râvna Ta şi s-au scârbit de pângăriciunea sângelui său şi Te-au chemat pre Tine spre ajutoriu.

⁶Dumnezeule, Dumnezeul mieu, ascultă-mă pre mine, văduva!

⁷Că Tu ai făcut ceale mai înainte de acealea şi ceale după acealea şi ceale de acum. Şi ceale viitoare le ştii şi s-au făcut ceale ce ai sfătuit, şi au zis: «Iată, sântem de faţă!»

⁸Că toate căile Tale sânt gata, şi judecăţile Tale mai înainte cunoscute.

⁹Că, iată, asiriianii s-au înmulţit întru putearea lor şi s-au fălit în cai şi în călăreţi şi s-au sumeţit întru braţul celor pedestri; nădăjduit-au în pavăză şi în suliţă şi în arc şi în praştie, şi n-au cunoscut că Tu eşti Domnul, Cel ce sfăramă războaiele. Domnul e numele Tău!

¹⁰Tu zdrobeaşte putearea lor cu putearea Ta şi calcă tăriia lor cu mâniia Ta, că s-au sfătuit să spurce sfintele Tale, să pângărească lăcaşul odihnii numelui mărirei Tale şi să surpe cu fier cornul jertvenicului Tău.

¹¹Caută spre trufiia lor şi trimite măniia Ta asupra capetelor lor. Dă în mâna mea, văduvei, tăriia carea o am cugetat! Bate pre rob cu domn, prin buzele înşelăciunii meale, şi pre domn cu robul lui. Frânge cu mână de fămeaie cerbicea lor cea râdicată!

¹²Că nu întru mulţime easte tăriia Ta, nici putearea Ta în cei tari, ci a celor smeriţi eşti Tu Domn, şi a celor mai mici eşti ajutoriu, a celor neputincioşi sprijinitoriu, şi a celor nebăgaţi în samă acoperitoriu, şi a celor fără de nădeajde mântuitoriu.

¹³Aşea, aşea, Dumnezeul părintelui mieu şi Dumnezeul moştenirei lui Israil, Doamne al ceriului şi al pământului, făcătoriul apelor, Împărate a toată zidirea Ta, Tu ascultă rugăciunea mea şi fă ca cuvântul mieu să fie spre înşelăciune şi spre rană şi spre struncinătură celor ce împrotiva aşezemântului Tău de leage şi a Casii Tale ceii sfinte şi a muntelui Sionului şi a casii moştenirii fiilor Tăi au sfătuit reale!

¹⁴Şi fă ca tot neamul Tău şi toată seminţiia să cunoască şi să ştie că Tu eşti Dumnezeu a toată putearea şi tăriia, şi nu easte altul, carele acopere pre neamul lui Israil, fără numai Tu!”