Read Biblia de la Blaj, 1795 Ieşirea 15 Bible Online

Ieşirea 15 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ieşirea 15

¹Atunci au cântat Moisi şi fiii lui Israil cântărea aceasta lui Dumnezeu, şi au grăit, zicând: „Să cântăm Domnului că cu mărire S-au mărit, pre cal şi pre călăreţ au aruncat în mare.

²Ajutoriu şi acoperitoriu S-au făcut mie spre mântuire, acesta easte Dumnezeul mieu, şi-L voi mări pre El, Dumnezeul părintelui mieu, şi-L voiu înălţa pre El.

³Domnul, Cel ce sfarmă războaiele, Domn, numele Lui.

⁴Carăle lui Faraon şi putearea lui au aruncat în mare, pre cei aleşi călăreţi căpitani i-au afundat în Marea Roşie.

⁵Cu marea i-au acoperit pre ei, afundatu-s-au întru adânc ca o piiatră.

⁶Dreapta Ta, Doamne, s-au mărit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, au sfă-râmat pre vrăjmaşi.

⁷Şi întru mulţimea mărirei Tale ai zdrobit pre cei protivnici. Trimis-ai mâniia Ta şi i-au mâncat pre dânşii ca pre o trestie.

⁸Şi prin duhul mâniei Tale s-au împărţit apa, închegatu-s-au ca un păreate apele, închegatu-s-au şi valurile în mijlocul mării.

⁹Zis-au vrăjmaşul: «Gonind voiu prinde, împărţi-voiu prăzi, umplea-voiu sufletul mieu, ucide-voiu cu sabiia mea, stăpâni-va mâna mea».

¹⁰Trimis-ai duhul Tău, acoperitu-i-au pre ei marea, afundatu-s-au ca plumbul în apă mare.

¹¹Cine easte aseamenea Ţie întru dumnezei, Doamne? Cine easte aseamenea Ţie? Mărit întru sfinţi, minunat întru mărire, făcând minuni.

¹²Întins-ai dreapta Ta, înghiţitu-i-au pre ei pământul.

¹³Povăţuit-ai cu dreapta Ta pre norodul Tău acesta, pre carele l-ai mântuit, chematu-l-ai cu putearea Ta la lăcaşul cel sfânt al Tău.

¹⁴Auzit-au neamurile şi s-au mâniiat [1], dureri au cuprins pre cei ce lăcuia în Filistiim.

¹⁵Atunci s-au grăbit domnii Edomului şi boiarii moaviteanilor, cuprinsu-i-au pre ei cutremur, topitu-s-au toţi cei ce lăcuia în Hanaan.

¹⁶Să cază preste dânşii cutremur şi frică, cu mărirea braţului Tău să se împetrească, până ce va treace norodul Tău, Doamne, până ce va treace norodul Tău acesta, pre carele l-ai agonisit.

¹⁷Ducându-i înlăuntru, răsădeaşte-i pre ei în muntele moştenirei Tale, în lăcaşul Tău cel gata, care l-ai făcut, Doamne, sfinţenie, Doamne, care au gătit mânile Tale.

¹⁸Domnul, Cel ce împărăţeaşte veacurile şi preste veac, şi încă.

¹⁹Că au întrat calul lui Faraon cu carăle şi cu călăraşii în mare, şi au adus Domnul preste ei apa mării, iară fiii lui Israil au mers pre uscat prin mijlocul mării”.

²⁰Iară Mariam, prorociţa, sora lui Moisi, au luat timpana în mâna sa şi au ieşit toate muierile după ea cu timpane şi cu hore.

²¹Şi au început lor Mariam, zicând: „Să cântăm Domnului, că cu mărire S-au mărit, calul şi călăreţul l-au aruncat în mare”.

²²Şi au râdicat Moisi pre fiii lui Israil de la Marea Roşie şi i-au dus pre ei în pustiia Sur, şi au mers trei zile în pustie, şi nu au aflat apă să bea.

²³Şi au venit în Mera, şi nu putea să bea apă din Mera, că era amară, pentru aceaea au numit numele locului aceluia: Amărăciune.

²⁴Şi cârtea norodul asupra lui Moisi, zicând: „Ce vom bea?”

²⁵Iară Moisi au strigat cătră Domnul, şi i-au arătat lui Domnul un lemn, şi l-au băgat în apă şi s-au îndulcit apa; acolo i-au pus lui îndreptări şi judecăţi şi acolo l-au cercat pre el.

²⁶Şi au zis: „De vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ceale plăcute înaintea Lui şi vei pune în urechi poruncile Lui şi vei păzi toate îndreptările Lui, toată boala carea am adus asupra eghipteanilor nu o voiu aduce asupra ta, că Eu sânt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te vindecă pre tine”.

²⁷Şi au venit în Elim, şi era acolo doaosprăzeace izvoară de apă şi şeaptezeci de pomi de finic, şi au tăbărât acolo lângă ape.