Read Biblia de la Blaj, 1795 Iov 30 Bible Online

Iov 30 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iov 30

¹Iară acum mă batjocoresc cei mai tineri, acum mă dojenesc în parte, pre a cărora părinţi nu-i băgam în samă şi nu-i socoteam vreadnici să-i puiu cu cânii dobitoacelor meale.

²Şi tăriia mânilor lor ca o nimica au fost înaintea mea, întru ei au perit sfârşitul.

³Cei ce să lupta cu lipsa şi cu foametea, cei ce fugea în locuri fără de apă, ieri năcăjiţi şi chinuiţi.

⁴Cei ce rodea scoarţăle arborilor, şi rădăcina buruianelor era bucata lor.

⁵Cei necinstiţi şi lăpădaţi şi lipsiţi de tot binele, care şi rădăcinile leamnelor le rodea de foamete mare, s-au sculat asupra mea furi.

⁶A cărora casăle era gaori de pietri.

⁷În mijlocul locurilor celor ce răsuna, striga, şi supt uscăciuni sălbatece petrecea.

⁸Fiii celor fără de minte şi necinstiţi, a cărora numele şi mărirea au perit de pre pământ.

⁹Iară acum eu sânt ceatăra lor, şi mă ţin poveaste.

¹⁰Şi m-au urât depărtându-să departe, şi asupra feaţii meale au scuipat.

¹¹Că deşchizind tulba sa m-au chinuit, şi frâu au pus feaţii meale.

¹²Spre odrasla cea de-a dreapta s-au sculat, piciorul său l-au întins, şi au făcut preste mine cale, cărările peririlor.

¹³Bătutu-s-au cărările meale, că m-au dezbrăcat de vejmântul mieu.

¹⁴Cu săgeţile lui m-au săgetat, şi face cu mine cum îi easte voia, întru dureri m-am frământat.

¹⁵Întorcu-mi-să durerile, dusu-s-au ca un vânt nădeajdea mea, şi ca un nor mântuirea mea.

¹⁶Şi acum, preste mine să va vărsa sufletul mieu, şi mă ţin pre mine zilele durerilor.

¹⁷Noaptea oasele meale s-au sfârmat şi vinele meale s-au dezlegat.

¹⁸Cu multă tărie s-au apucat de haina mea, şi ca gulerul cămeşii m-au cuprins pre mine.

¹⁹Socotitu-m-ai pre mine ca lutul pre pământ, şi în ţărână partea mea.

²⁰Şi am strigat cătră Tine, şi nu mă asculţi, stătut-au şi m-au socotit.

²¹Şi s-au suit preste mine fără de milă, cu mână tare m-ai bătut.

²²Şi m-ai încungiurat cu dureri şi m-ai lăpădat de la mântuirea mea.

²³Că ştiu că moartea mă va surpa, că casa a tot muritoriul easte pământul.

²⁴Şi, o, că de aş putea pre mine să mă omor, sau să rog pre altul ca să facă mie aceasta.

²⁵Iară eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am când am văzut om în nevoie.

²⁶Şi când aşteptam eu bunătăţi, mi-au sosit mai multe zile de răutăţi.

²⁷Inima mea s-au înfierbântat, şi nu va tăcea, apucatu-m-au zilele sărăciei.

²⁸Suspinând am mers fără de frâu, şi am stătut întru adunare strigând.

²⁹Şi m-am făcut frate sirinilor şi priiatin struţilor.

³⁰Şi piialea mea s-au negrit foarte şi oasăle meale de arsură.

³¹Şi s-au întors în jeale ceatăra mea şi cântarea mea, mie în plâns.