Read Biblia de la Blaj, 1795 Iov 9 Bible Online

Iov 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Iov 9

¹Şi răspunzând Iov, au zis:

²„Adevărat ştiu că aşea easte, că cum va fi drept muritoriul la Domnul?

³Că de va vrea să se judece cu El, nu-l va asculta pre el, ca să nu grăiască împrotivă la nici un cuvânt al Lui din o mie.

⁴Că cel înţălept easte la cuget tare şi mare; cine s-au făcut vârtos înaintea Lui şi au răbdat?

⁵Cel ce învecheaşte munţii şi ei nu ştiu, Cel ce surpă pre ei cu mânie;

⁶Cel ce clăteaşte cel de supt ceriu din temelii şi stâlpii lui se vor clătina;

⁷Cel ce zice soarelui şi nu răsare şi stealele le pecetluiaşte;

⁸Cel ce au întins ceriul sângur şi umblă pre mare ca pre pământ;

⁹Cel ce face Găinuşea şi Luceafărul de sara şi Raliţa de miiazănoapte şi ţiitoriul răsăritului;

¹⁰Cel ce face mari şi neurmate, mărite şi minunate, cărora nu easte număr.

¹¹De mă va covârşi, nu voiu vedea, şi de mă va treace, nici aşea n-am ştiut.

¹²De va da morţii, cine va abate sau cine va zice Lui ce ai făcut?

¹³Că El au întors măniia, de El s-au plecat chiţii cei de supt ceriu.

¹⁴Iară de mă va asculta sau va aleage cuvintele meale.

¹⁵Că de voiu fi drept, nu mă va asculta, judecăţii Lui mă voiu ruga.

¹⁶Şi de-L voiu chema şi nu va auzi, nu voiu creade că au auzit glasul mieu.

¹⁷Au cu negura mă va sfărma? Şi sfărmările meale ceale multe s-au făcut în zădar.

¹⁸Că nu mă lasă să răsuflu, ci mă umplu de amărăciune.

¹⁹Că poate, ca un putearnic, cine, dară, judecăţii Lui să va împrotivi?

²⁰Că de voiu fi şi drept, gura mea necredincioasă va fi, şi de voiu fi fără prihană, strâmb mă voiu pogorî.

²¹Că de am făcut fărădeleage, nu ştiu cu sufletul, fără numai că mi să ia viiaţa.

²²Pentru aceaea au zis: «Pre cel mare şi putearnic îl piiarde măniia.

²³Că cei răi în moarte mare vor fi, iară drepţii să batjocoresc.

²⁴Că s-au dat în mâinile celui necredincios, feaţele judecătorilor lui acopere, iară de nu easte El, cine easte?»

²⁵Iară viiaţa mea mai uşoară easte decât un alergătoriu, fugit-au şi n-au văzut.

²⁶Au rămâne după corabii urmă de cale, sau după vulturul care zboară căutându-şi mâncare?

²⁷Că de voiu zice, voiu uita grăind, plecându-mă cu faţa, voiu suspina.

²⁸Clătescu-mă cu toate mădulările, că ştiu că nevinovat nu mă vei lăsa.

²⁹Şi fiindcă sânt necredincios, pentru ce n-am murit?

³⁰Că de mă voiu spăla cu zăpadă şi de mă voiu curăţi cu mâni curate,

³¹Destul m-ai muiat cu gunoiu şi mi-ai făcut urât pre mine văjmântul mieu.

³²Că nu eşti om ca mine, căruia voiu sta împrotivă, ca deodată să venim la judecată.

³³O, de ar fi întră noi mijlocitoriu şi carele să mustre şi să auză întră amândoi.

³⁴Depărtează de la mine toiagul, şi frica lui să nu mă îngrozască.

³⁵Şi nu mă voiu teame, ci voiu grăi, că nu aşea îndrăznesc.