Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 103 Bible Online

Psaltirea 103 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 103

¹Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul; Doamne Dumnezeul mieu, măritu-Te-ai foarte.

²Întru mărturisire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină;

³Cel ce întinzi ceriul ca o piiale, Cel ce acoperi cu ape ceale mai pre deasupra ale lui;

⁴Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli preste aripile vânturilor;

⁵Cel ce faci îngerii Tăi duhuri, şi slugile Tale pară de foc.

⁶Cel ce întemeiezi pământul preste întărirea lui; nu să va pleca în veacul veacului.

⁷Adâncul, ca o haină e îmbrăcămintea lui, preste munţi vor sta ape.

⁸De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău să vor înfricoşa.

⁹Să suie munţii şi să pogoară câmpii, în locul în care le-ai întemeiat pre eale.

¹⁰Hotar ai pus, care nu-l vor treace, nici să vor întoarce să acopere pământul.

¹¹Cel ce trimiţi izvoară în văi; prin mijlocul munţilor vor treace ape.

¹²Adăpa-vor toate hiiarăle câmpului, aştepta-vor colunii întru seatea lor.

¹³Preste acealea pasările ceriului vor lăcui, din mijlocul pietrilor vor da glas.

¹⁴Cel ce adăpi munţii din ceale mai pre deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale să va sătura pământul.

¹⁵Cel ce răsare iarbă dobitoacelor şi păşune spre slujba oamenilor.

¹⁶Ca să scoaţă pâine din pământ, şi vinul veseleaşte inima omului.

¹⁷Ca să veselească faţa cu untdelemn, şi pâinea inima omului întăreaşte.

¹⁸Sătura-să-vor leamnele câmpului, chedrii Livanului, care ai răsădit, acolo pasările să vor încuiba.

¹⁹Lăcaşul erodiului povăţuiaşte pre eale, munţii cei înalţi, cerbilor, piiatra, scăparea iepurilor.

²⁰Făcut-au luna spre vremi, soarele şi-au cunoscut apusul său.

²¹Pus-au întunearec şi s-au făcut noapte; întru aceaea vor treace toate fiiarăle pădurii.

²²Puii leilor răgnind, ca să apuce şi ca să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

²³Răsărit-au soarele şi s-au adunat; şi în culcuşurile sale vor zăcea.

²⁴Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

²⁵Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţălepciune le-ai făcut; umplutu-s-au pământul de zidirea Ta.

²⁶Marea aceasta e mare şi largă; acolo jiganii, cărora nu easte număr.

²⁷Jivini mici cu mari; acolo corăbiile umblă.

²⁸Bălaurul acesta, pre carele ai zidit a-l batjocori pre el, toate cătră Tine aşteaptă să le dai lor hrană la bună vreame.

²⁹Dându-le Tu lor, vor aduna; deşchizând Tu mâna Ta, toate să vor umplea de bunătate.

³⁰Iară întorcându-Ţi Tu faţa Ta, să vor turbura; lua-vei duhuri lor şi să vor sfârşi, şi în ţărâna sa să vor întoarce.

³¹Trimite-vei Duhul Tău, şi să vor zidi, şi vei înnoi faţa pământului.

³²Fie mărirea Domnului în veaci, veseli-Să-va Domnul de lucrurile Sale.

³³Cel ce caută spre pământ, şi-l va face pre el de să cutremură; Cel ce Să atinge de munţi şi fumegă.

³⁴Cânta-voiu Domnului în viiaţa mea, cânta-voiu Dumnezeului mieu până ce voiu fi.

³⁵Îndulcească-să Lui vorba mea şi eu mă voiu veseli de Domnul.

³⁶Lipsească păcătoşii de pre pământ şi cei fără de leage, ca să nu fie ei. Binecuvintează, suflete al mieu, pre Domnul!