Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 106 Bible Online

Psaltirea 106 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 106

¹Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac e mila Lui!

²Să zică cei mântuiţi de la Domnul, pre carii au izbăvit din mâna vrăjmaşului, şi din ţări i-au adunat pre dânşii.

³De la răsărituri şi de la apusuri şi de la miiazănoapte şi de la mare.

⁴Rătăcit-au în pustie fără apă; calea cetăţii ceii de lăcuit n-au aflat.

⁵Flămânzind şi însătând, sufletul lor într-înşii să sfârşiia.

⁶Şi au strigat cătră Domnul, când să năcăjiia ei, şi din nevoile lor i-au izbăvit pre ei.

⁷Şi i-au povăţuit pre ei la cale dreaptă, ca să meargă în cetatea cea de lăcuit.

⁸Mărturisească-se Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor oamenilor.

⁹Că au săturat suflet deşărt, şi suflet flămând au umplut de bunătăţi.

¹⁰Pre cei ce şădea întru întunearec şi în umbra morţii, pre cei ferecaţi cu sărăciia şi cu fier.

¹¹Că au amărât cuvintele lui Dumnezeu, şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.

¹²Şi s-au împilat întru osteneale inimile lor, slăbit-au şi nu era cine să le ajute.

¹³Şi au strigat cătră Domnul când să năcăjiia ei, şi din nevoile lor i-au mântuit pre dânşii.

¹⁴Şi i-au scos pre ei dintru întunearec şi din umbra morţii, şi legăturile lor au rumpt.

¹⁵Mărturisească-se Domnului milele Lui şi minunile Lui fiilor oamenilor.

¹⁶Că au sfărâmat porţi de aramă şi zăvoară de fier au frânt.

¹⁷Sprijinitu-i-au pre ei din calea fărădelegii lor, că pentru fărădelegile lor s-au împilat.

¹⁸Toată mâncarea au urât sufletul lor; şi s-au apropiiat până la porţile morţii.

¹⁹Şi au strigat cătră Domnul, când să năcăjiia ei; şi din nevoile lor i-au mântuit pre ei.

²⁰Trimis-au cuvântul Său şi i-au vindecat pre ei şi i-au scos din stricăciunile lor.

²¹Mărturisească-să Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor oamenilor.

²²Şi să jărtvească Lui jârtvă de laudă şi să vestească lucrurile Lui întru bucurie.

²³Cei ce să pogoară la mare în vase, cei ce fac lucrare în ape multe,

²⁴Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc.

²⁵Zis-au şi au stătut duhul viforului şi s-au înălţat valurile ei.

²⁶Să suie până la ceriuri şi să pogoară până la adâncuri; sufletul lor întru răotăţi să topiia.

²⁷Turburatu-s-au, clătitu-s-au ca cel ce să îmbată, şi toată înţelepciunea lor s-au înghiţit.

²⁸Şi au strigat cătră Domnul când să năcăjiia ei, şi din nevoile lor i-au scos pre dânşii.

²⁹Şi au poruncit viforului, şi au stătut întru linişte şi au încetat valurile ei.

³⁰Şi s-au veselit, căci s-au alinat; şi i-au povăţuit pre dânşii la limanul voii Lui.

³¹Mărturisească-să Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor oamenilor!

³²Să-L înalţă pre Dânsul întru adunarea norodului şi în scaonul bătrânilor să-L laude pre El.

³³Pus-au râurile întru pustie, şi curgerile apelor întru seate.

³⁴Pământul cel roditoriu întru sărătură, de răutatea celor ce lăcuiesc pre dânsul.

³⁵Pus-au pustiiul întru iazer de apă, şi pământul cel fără de apă întru curgeri de ape.

³⁶Şi a lăcui acolo au făcut pre cei flămânzi; şi au aşăzat cetăţi de lăcuit.

³⁷Şi au sămânat ţarine, şi au răsădit vii, şi au făcut rod de sămânţă.

³⁸Şi i-au blagoslovit pre ei, şi s-au înmulţit foarte; şi dobitoacele lor nu le-au împuţinat.

³⁹Şi s-au împuţinat şi s-au dosădit de năcazul realelor şi de dureare.

⁴⁰Vărsatu-s-au urgisire preste boiarii lor, şi i-au făcut pre ei să rătăcească întru neumblată, şi nu în cale.

⁴¹Şi au ajutat săracului din sărăcie, şi au pus pre ei ca pre nişte oi de moştenire.

⁴²Vedea-vor drepţii şi să vor veseli; şi toată fărădeleagea îşi va astupa gura sa.

⁴³Cine e înţelept şi va păzi aceastea şi va priceape milele Domnului. Slavă.