Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 118 Bible Online

Psaltirea 118 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 118

¹Fericiţi cei fără prihană în cale, carii umblă în leagea Domnului.

²Fericiţi cei ce cearcă mărturiile Lui, cu toată inima vor căuta pre Dânsul.

³Că nu cei ce lucrează fărădeleage în căile Lui au umblat.

⁴Tu ai poruncit poruncile Tale ca să le păzească foarte.

⁵O, de s-ar îndrepta căile meale, să păzească îndreptările Tale!

⁶Atuncea nu mă voiu ruşina când voiu căuta spre toate poruncile Tale.

⁷Mărturisi-mă-voiu Ţie întru îndreptarea inimii, ca să mă învăţ judecăţile dreptăţii Tale.

⁸Îndreptările Tale voiu păzi, nu mă părăsi până în sfârşit.

⁹Întru ce-ş va îndrepta tânărul calea sa? Când va păzi cuvintele Tale.

¹⁰Cu toată inima mea Te-am căutat pre Tine, să nu mă leapezi de la poruncile Tale.

¹¹Întru inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie.

¹²Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

¹³Cu buzele meale am vestit toate judecăţile gurii Tale.

¹⁴În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca întru toată bogăţiia.

¹⁵Întru poruncile Tale mă voiu deprinde şi voiu cunoaşte căile Tale.

¹⁶Întru îndreptările Tale voiu cugeta, nu voiu uita cuvintele Tale.

¹⁷Răsplăteaşte robului Tău, viiază-mă şi voiu păzi cuvintele Tale.

¹⁸Descopere ochii miei şi voiu cunoaşte minunile din leagea Ta.

¹⁹Nemearnic sânt eu pre pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.

²⁰Iubit-au sufletul mieu, ca să dorească de judecăţile Tale în toată vreamea.

²¹Certat-ai pre cei mândri; blăstămaţi cei ce să abat de la poruncile Tale.

²²Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am căutat.

²³Pentru că au şăzut boiarii şi asupra mea clevetiia, iară robul tău să învăţa îndreptările Tale.

²⁴Că mărturiile Tale cugetarea mea easte, şi sfaturile meale îndreptările Tale.

²⁵Lipitu-s-au de pământ sufletul mieu; viiază-mă după cuvântul Tău.

²⁶Căile meale le-am mărturisit şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.

²⁷Calea îndreptărilor Tale fă să o înţeleg, şi mă voiu deprinde întru minunile Tale.

²⁸Dormitat-au sufletul mieu de trândăvie; întăreaşte-mă întru cuvintele Tale.

²⁹Calea nedreptăţii depărtează-o de la mine, şi cu leagea Ta mă miluiaşte.

³⁰Calea adevărului am ales, şi judecăţile Tale n-am uitat.

³¹Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, nu mă ruşina.

³²Pre calea poruncilor Tale am alergat; când ai desfătat inima mea.

³³Leage pune mie, Doamne, în calea îndreptărilor Tale, şi o voiu căuta pre dânsa totdeauna.

³⁴Înţelepţeaşte-mă şi voiu căuta leagea Ta; şi o voiu păzi pre ea cu toată inima mea.

³⁵Povăţuiaşte-mă în cărarea poruncilor Tale, că aceaea am voit.

³⁶Pleacă inima mea la mărturiile Tale, şi nu la lăcomie.

³⁷Întoarce ochii miei, să nu vază deşărtăciune; în calea Ta mă viiază.

³⁸Pune robului Tău cuvântul Tău întru frica Ta.

³⁹Ştearge ocara mea carea am prepus, că judecăţile Tale sânt bune.

⁴⁰Iată, am dorit de poruncile Tale, întru dreptatea Ta mă viiază.

⁴¹Şi să vie preste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta după cuvântul Tău.

⁴²Şi voiu răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit întru cuvintele Tale.

⁴³Şi să nu iai din gura mea cuvântul adevărului până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit.

⁴⁴Şi voiu păzi leagea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.

⁴⁵Şi am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.

⁴⁶Şi am grăit întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat.

⁴⁷Şi am cugetat la poruncile Tale, care am iubit foarte.

⁴⁸Şi am râdicat mâinile meale spre poruncile Tale, care le-am iubit, şi m-am deprins întru îndreptările Tale.

⁴⁹Pomeneaşte cuvintele Tale robului Tău, de care mi-ai dat nădeajde.

⁵⁰Aceastea m-au mângăiat întru smereniia mea, că cuvântul Tău m-au viiat.

⁵¹Cei mândri au făcut călcare de leage foarte; iară de la leagea Ta nu m-am abătut.

⁵²Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale ceale din veac, Doamne, şi m-am mângăiat.

⁵³Măhnire m-au cuprins despre cei păcătoşi, carii părăsesc leagea Ta.

⁵⁴Lăudate era de mine îndreptările Tale, în locul nemerniciei meale.

⁵⁵Adusu-mi-am aminte noaptea de numele Tău, Doamne, şi am păzit leagea Ta.

⁵⁶Aceasta s-au făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.

⁵⁷Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc leagea Ta.

⁵⁸Rugatu-m-am feaţii Tale cu toată inima mea; miluiaşte-mă după cuvântul Tău.

⁵⁹Cugetat-am la căile Tale, şi am întors picioarele meale la mărturiile Tale.

⁶⁰Gătitu-m-am şi nu m-am turburat a păzi poruncile Tale.

⁶¹Funile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul mieu şi leagea Ta n-am uitat.

⁶²În miezul nopţii m-am sculat să mă mărturisesc Ţie, spre judecăţile dreptăţii Tale.

⁶³Părtaş sânt eu tuturor celor ce să tem de Tine şi celor ce păzesc poruncile Tale.

⁶⁴De mila Ta, Doamne, e plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.

⁶⁵Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne, după cuvântul Tău.

⁶⁶Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă; că poruncile Tale am crezut.

⁶⁷Mai nainte de ce m-am smerit, eu am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.

⁶⁸Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta mă învaţă îndreptările Tale.

⁶⁹Înmulţitu-s-au asupra mea nedreptatea mândrilor; iară eu cu toată inima voiu cerca poruncile Tale.

⁷⁰Închegatu-s-au ca laptele inima lor; iară eu la leagea Ta am cugetat.

⁷¹Bine e mie că m-ai smerit, ca să mă învăţ îndreptările Tale.

⁷²Bună e mie leagea gurii Tale, mai vârtos decât mii de aur şi de argint. Slavă.

⁷³Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit; înţelepţeaşte-mă şi mă voiu învăţa poruncile Tale.

⁷⁴Cei ce să tem de Tine mă vor vedea şi să vor veseli, că întru cuvintele Tale am nădăjduit.

⁷⁵Cunoscut-am, Doamne, că dreapte sânt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.

⁷⁶Facă-se, dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, robului Tău.

⁷⁷Să-mi vie mie îndurările Tale şi voiu fi viu; că leagea Ta cugetarea mea easte.

⁷⁸Să se ruşineaze cei mândri, că cu nedreptate au făcut fărădeleage asupra mea; iară eu mă voiu învăţa întru poruncile Tale.

⁷⁹Să mă întoarcă pre mine cei ce să tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

⁸⁰Fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.

⁸¹Stânge-să spre mântuirea Ta sufletul mieu; întru cuvintele Tale am nădăjduit.

⁸²Sfârşitu-s-au ochii miei întru cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângăia?”

⁸³Că m-am făcut ca un foale în brumă; îndreptările Tale nu le-am uitat.

⁸⁴Câte sânt zilele robului Tău? Când vei face mie judecată de cătră cei ce mă gonesc?

⁸⁵Spusu-mi-au mie călcătorii de leage bârfeale; ci nu sânt ca leagea Ta, Doamne.

⁸⁶Toate poruncile Tale sânt adevărul; fără dreptate m-au gonit, ajută-mi.

⁸⁷Puţin nu m-au sfârşit pre mine pre pământ, iară eu n-am părăsit poruncile Tale.

⁸⁸După mila Ta viiază-mă, şi voiu păzi mărturiile gurii Tale.

⁸⁹În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în ceriu.

⁹⁰În neam şi în neam, adevărul Tău; întemeiat-ai pământul şi rămâne.

⁹¹Cu rânduiala Ta rămâne zioa; că toate sânt slujitoare Ţie.

⁹²Că de n-ar fi fost leagea Ta gândirea mea, atuncea aş fi perit întru smereniia mea.

⁹³În veac nu voiu uita îndreptările Tale, că într-însăle m-ai înviiat.

⁹⁴Al Tău sânt eu, mântuiaşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.

⁹⁵Pre mine m-au aşteptat păcătoşii să mă piiarză; mărturiile Tale am cunoscut.

⁹⁶A tot sfârşitul am văzut sfârşit, desfătată e porunca Ta foarte.

⁹⁷Cât am iubit leagea Ta, Doamne, toată zioa gândirea mea easte.

⁹⁸Mai mult decât pre vrăjmaşii miei m-ai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea easte.

⁹⁹Mai mult decât toţi cei ce mă învaţă am înţeles; că mărturiile Tale gândirea mea easte.

¹⁰⁰Mai mult decât cei bătrâni am priceput; că poruncile Tale am căutat.

¹⁰¹Despre toată calea rea am oprit picioarele meale; ca să păzăsc cuvintele Tale.

¹⁰²De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus leage mie.

¹⁰³Cât sânt de dulci gâtlejului mieu cuvintele Tale, mai mult decât miiarea gurii meale.

¹⁰⁴Din poruncile Tale am cunoscut, pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.

¹⁰⁵Făclie picioarelor meale e leagea Ta, şi lumină cărărilor meale.

¹⁰⁶Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁰⁷Smeritu-m-am până în sfârşit, Doamne, viiază-mă după cuvântul Tău.

¹⁰⁸Ceale de bunăvoie ale gurii meale bine le voiaşte, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.

¹⁰⁹Sufletul mieu în mâinile Tale e pururea, şi leagea Ta n-am uitat.

¹¹⁰Pus-au păcătoşii cursă mie, şi de la poruncile Tale n-am rătăcit.

¹¹¹Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii meale sânt.

¹¹²Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările Tale în veac, pentru răsplătire.

¹¹³Pre călcătorii de leage am urât, şi leagea Ta am iubit.

¹¹⁴Ajutoriul mieu şi sprijinitoriul mieu eşti Tu; întru cuvintele Tale am nădăjduit.

¹¹⁵Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi, şi voiu cerca poruncile Dumnezeului mieu.

¹¹⁶Apără-mă după cuvântul Tău şi mă viiază, şi nu mă ruşina pre mine de la aşteptarea mea.

¹¹⁷Ajută-mi şi mă voiu mântui şi voiu cugeta întru îndreptările Tale pururea.

¹¹⁸Defăimat-ai pre toţi cei ce să depărtează de la îndreptările Tale, că nedrept easte gândul lor.

¹¹⁹Călcători de leage am socotit pre toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale.

¹²⁰Pătrunde cu frica Ta cărnurile meale, că de judecăţile Tale m-am temut.

¹²¹Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pre mine celor ce-mi fac strâmbătate.

¹²²Priimeaşte pre robul Tău întru bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.

¹²³Ochii miei s-au stins spre mântuirea Ta şi spre cuvântul dreptăţii Tale.

¹²⁴Fă cu robul Tău după mila Ta, şi întru îndreptările Tale mă învaţă.

¹²⁵Robul Tău sânt eu, înţelepţeaşte-mă şi voiu cunoaşte mărturiile Tale.

¹²⁶Vreamea e a face Domnului; stricat-au leagea Ta.

¹²⁷Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi topaziia.

¹²⁸Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat; toată calea nedreaptă am urât.

¹²⁹Minunate-s mărturiile Tale; pentru aceasta le-au cercat pre eale sufletul mieu.

¹³⁰Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeaşte pre prunci.

¹³¹Gura mea am deşchis şi am tras duh; că de poruncile Tale am dorit. Slava.

¹³²Caută spre mine şi mă miluiaşte, după judecata celor ce iubesc numele Tău.

¹³³Paşii miei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădeleagea.

¹³⁴Izbăveaşte-mă de clevetirea oamenilor; şi voiu păzi poruncile Tale.

¹³⁵Faţa Ta arată-o preste robul Tău; şi mă învaţă îndreptările Tale.

¹³⁶Izvoară de apă au izvorât ochii miei, pentru că n-am păzit leagea Ta.

¹³⁷Drept eşti, Doamne, şi dreapte sânt judecăţile Tale.

¹³⁸Poruncit-ai dreptatea a fi mărturiile Tale şi adevărul foarte.

¹³⁹Topitu-m-au răvnirea Ta, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii miei.

¹⁴⁰Cu foc lămurit e cuvântul Tău foarte, şi robul Tău l-au iubit pre el.

¹⁴¹Mai tinăr sânt eu şi defăimat, îndreptările Tale nu le-am uitat.

¹⁴²Dreptatea Ta e dreptate în veac, şi leagea Ta adevărul.

¹⁴³Necazuri şi nevoi m-au aflat, poruncile Tale sânt gândirea mea.

¹⁴⁴Dreptate sânt mărturiile Tale în veac; înţelepţeaşte-mă şi voiu fi viu.

¹⁴⁵Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne, îndreptările Tale voiu căuta!

¹⁴⁶Strigat-am cătră Tine: Mântuiaşte-mă şi voiu păzi mărturiile Tale!

¹⁴⁷Apucat-am înainte fără de vreame şi am strigat, întru cuvintele Tale am nădăjduit.

¹⁴⁸Întimpinat-au ochii miei cătră dimineaţă; ca să cuget la cuvintele Tale.

¹⁴⁹Glasul mieu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viiază.

¹⁵⁰Apropiiatu-s-au cei ce mă ghoniia fără de leage; şi de la leagea Ta s-au depărtat.

¹⁵¹Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate căile Tale adevărul.

¹⁵²Din început am cunoscut dintru mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pre eale.

¹⁵³Vezi smereniia mea şi mă scoate; că leagea Ta n-am uitat.

¹⁵⁴Judecă judecata mea şi mă izbăveaşte; pentru cuvântul Tău mă viiază.

¹⁵⁵Departe e de la păcătoşi mântuirea; că îndreptările Tale n-au căutat.

¹⁵⁶Îndurările Tale multe sânt, Doamne; după judecata Ta mă viiază.

¹⁵⁷Mulţi sânt cei ce mă gonesc şi mă năcăjăsc; de la mărturiile Tale nu m-am abătut.

¹⁵⁸Văzut-am pre cei neînţelegători şi mă topiiam; că cuvintele Tale nu le-au păzit.

¹⁵⁹Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne, întru mila Ta mă viiază.

¹⁶⁰Începătura cuvintelor Tale e adevărul; şi în veac, toate judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁶¹Boiarii m-au gonit în zădar şi de cuvintele Tale s-au înfricoşat inima mea.

¹⁶²Bucura-mă-voiu eu de cuvintele Tale, ca cel ce află dobânzi multe.

¹⁶³Nedreptatea am urât şi m-am scârbit, iară leagea Ta am iubit.

¹⁶⁴De şapte ori în zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.

¹⁶⁵Pace e multă celor ce iubesc leagea Ta, şi nu easte lor sminteală.

¹⁶⁶Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.

¹⁶⁷Păzit-au sufletul mieu mărturiile Tale şi le-au iubit foarte.

¹⁶⁸Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale; că toate căile meale înaintea Ta sânt, Doamne.

¹⁶⁹Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeaşte.

¹⁷⁰Să între rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvîntul Tău mă izbăveaşte.

¹⁷¹Răspunde-vor buzele meale laudă, când mă vei învăţa îndreptările Tale.

¹⁷²Spune-va limba mea cuvintele Tale; că toate poruncile Tale sânt dreptatea.

¹⁷³Fie mila Ta să mă mântuiască; că poruncile Tale am voit.

¹⁷⁴Dorit-am de mântuirea Ta, Doamne, şi leagea Ta cugetarea mea easte.

¹⁷⁵Viu va fi sufletul mieu şi Te va lăuda; şi judecăţile Tale vor ajuta mie.

¹⁷⁶Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pre robul Tău, că poruncile Tale n-am uitat. Slavă.