Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 138 Bible Online

Psaltirea 138 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 138

¹Doamne, cercatu-m-ai şi m-ai cunoscut, Tu ai cunoscut şădearea mea şi scularea mea.

²Tu ai priceput gândurile meale de departe; cărarea mea şi funea mea Tu ai dovedit.

³Şi toate căile meale mai nainte le-ai văzut, că nu easte vicleşug în limba mea.

⁴Iată, Doamne, Tu ai cunoscut toate ceale de pre urmă şi ceale de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus preste mine mâna Ta.

⁵Minunată s-au făcut ştiinţa Ta de la mine, întăritu-s-au, nu voiu putea spre dânsa.

⁶Unde mă voiu duce de la Duhul Tău, şi de la faţa Ta unde voiu fugi?

⁷De mă voiu sui în ceriu, Tu acolo eşti; de mă voiu pogorî în iad, de faţă eşti.

⁸De voiu lua aripile meale de dimineaţă şi mă voiu sălăşlui la marginile mării,

⁹Că şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţinea dreapta Ta.

¹⁰Şi am zis: Au, doară, întunearecul mă va acoperi? Şi noaptea e luminare întru desfătăciunea mea?

¹¹Că întunearecul nu să va întuneca de la Tine, şi noaptea ca zioa să va lumina; precum e întunearecul ei, aşa şi lumina ei.

¹²Că Tu ai zidit rărunchii miei, sprijinitu-m-ai din pântecele maicii meale.

¹³Mărturisi-mă-voiu Ţie, că cu înfricoşare Te-ai minunat; minunate-s lucrurile Tale, şi sufletul mieu le cunoaşte foarte.

¹⁴Nu s-au ascuns osul mieu de la Tine, carele l-ai făcut întru ascuns, şi statul mieu, întru ceale mai de jos ale pământului.

¹⁵Cel nelucrat al mieu l-au văzut ochii Tăi, şi în cartea Ta toţi să vor scrie; în zile să vor zidi, şi nimenea întru dânşii.

¹⁶Iară mie foarte sânt cinstiţi priiatinii Tăi, Dumnezeule, foarte s-au întărit stăpâniile lor.

¹⁷Număra-voiu pre dânşii, şi mai mult decât năsipul să vor înmulţi; sculatu-m-am, şi încă sânt cu Tine.

¹⁸De vei să omori pre păcătoşi, Dumnezeule; bărbaţii sângiurilor, depărtaţi-vă de la mine.

¹⁹Că pricinuitori sânteţi întru gânduri, lua-vor întru deşărtăciuni cetăţile Tale.

²⁰Au nu pre cei ce Te urăsc pre Tine, Doamne, am urât, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit?

²¹Cu urâciune desăvârşit i-am urât pre ei, nepriiatini mi s-au făcut mie.

²²Ispiteaşte-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, cearcă-mă şi cunoaşte cărările meale.

²³Şi vezi de easte calea fărădelegii întru mine, şi mă îndreptează în calea cea veacinică.