Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 17 Bible Online

Psaltirea 17 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 17

¹Iubi-Te-voiu, Doamne, vârtutea mea, Domnul easte întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitoriul mieu.

²Dumnezeul mieu, ajutoriul mieu, şi voiu nădăjdui spre Dânsul.

³Apărătoriul mieu şi cornul mântuirii meale şi sprijinitoriul mieu.

⁴Lăudând, voiu chema pre Domnul, şi de vrăjmaşii miei mă voiu mântui.

⁵Cuprinsu-m-au durerile morţii; şi râurile fărdelegii m-au turburat.

⁶Durerile iadului m-au încungiurat, întimpinatu-m-au laţurile morţii.

⁷Şi când mă năcăjiiam, am chemat pre Domnul şi cătră Dumnezeul mieu am strigat.

⁸Auzit-au din besearica cea sfântă a Sa glasul mieu; şi strigarea mea înaintea Lui va întra în urechile Lui.

⁹Şi s-au clătit şi s-au cutrămurat pământul şi temeliile munţilor s-au turburat şi s-au clătit; că S-au măniiat pre dânsele Dumnezeu.

¹⁰Suitu-s-au fum întru mâniia Lui şi foc de la faţa Lui să va aprinde; cărbuni s-au aţâţat de la Dânsul.

¹¹Şi au plecat ceriurile şi s-au pogorât; şi negură supt picioarele Lui.

¹²Şi S-au suit preste heruvimi şi au zburat, zburat-au pre aripile vânturilor.

¹³Şi au pus întunearec ascunderea Lui, împrejurul Lui, cortul Lui; întunecoasă apă în norii văzduhurilor.

¹⁴Dintru strălucire înaintea Lui nori au trecut, grindină şi cărbuni de foc.

¹⁵Şi au tunat din ceriu Domnul, şi Cel Înalt Şi-au dat glasul Său.

¹⁶Trimis-au săgeţi şi i-au răsipit pre ei; şi fulgere au înmulţit şi i-au turburat pre ei.

¹⁷Şi s-au arătat izvoarăle apelor; şi s-au descoperit temeliile lumii.

¹⁸De certarea Ta, Doamne, de suflarea duhului mâniei Tale.

¹⁹Trimis-au dintru înălţime şi m-au luat, râdicatu-m-au din ape multe.

²⁰Mântui-mă-va de vrăjmaşii miei cei tari şi de cei ce mă urăsc pre mine; că s-au mai întărit decât mine.

²¹Întimpinatu-m-au ei în zioa răutăţii meale; şi au fost Domnul întărirea mea.

²²Şi m-au scos întru lărgime; izbăvi-mă-va, că m-au voit.

²³Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea; şi după curăţiia mâinilor meale va răsplăti mie.

²⁴Că am păzit căile Domnului şi n-am făcut păgânătate despre Dumnezeul mieu.

²⁵Că toate judecăţile Lui înaintea mea; şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.

²⁶Şi voiu fi fără prihană cu Dânsul; şi mă voiu păzi de fărădeleagea mea.

²⁷Şi-mi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea; şi după curăţiia mâinilor meale înaintea ochilor Lui.

²⁸Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.

²⁹Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici.

³⁰Că Tu pre norodul cel smerit vei mântui şi ochii mândrilor vei smeri.

³¹Că Tu vei lumina, luminătoriul mieu, Doamne Dumnezeul mieu, lumina-vei întunearecul mieu.

³²Că întru Tine mă voiu izbăvi de ispită, şi întru Dumnezeul mieu voiu treace zidul.

³³Dumnezeul mieu, fără prihană e calea Lui, cuvintele Domnului cu foc lămurite; scutitoriu easte tuturor celor ce nădăjduiesc spre Dânsul.

³⁴Că cine e Dumnezeu afară de Domnul? Sau cine e Dumnezeu fără numai Dumnezeul nostru?

³⁵Dumnezeul, Ce mă încinge cu puteare şi au pus fără prihană calea mea.

³⁶Cel ce săvârşeşti picioarele meale ca ale cerbului şi preste ceale înalte mă pui.

³⁷Carele înveţi mâinile meale la războiu şi ai pus arc de aramă braţăle meale.

³⁸Şi ai dat mie scuteală de mântuire; şi dreapta Ta m-au sprijinit.

³⁹Şi certarea Ta m-au îndreptat întru sfârşit, şi certarea Ta aceasta mă va învăţa.

⁴⁰Lărgit-ai paşii miei supt mine; şi n-au slăbit urmele meale.

⁴¹Goni-voiu pre vrăjmaşii miei şi voiu prinde pre dânşii; şi nu mă voiu întoarce, până ce să vor sfârşi.

⁴²Năcăji-voiu pre dânşii şi nu vor putea să stea; cădea-vor supt picioarele meale.

⁴³Şi m-ai încins cu puteare spre războiu; împiedecat-ai pre toţi cei ce să scula asupra mea, supt mine.

⁴⁴Şi al vrăjmaşilor miei mi-ai dat mie dosul; şi pre cei ce mă urăsc pre mine i-ai pierdut.

⁴⁵Strigat-au, şi nu era cel ce mântuiaşte, cătră Domnul, şi nu i-au auzit pre ei.

⁴⁶Şi-i voiu zdrumica pre ei ca pravul în faţa vântului, ca tina uliţelor voiu ştearge pre dânşii.

⁴⁷Izbăvi-mă-vei de pricirea norodului; pune-mă-vei cap neamurilor.

⁴⁸Norodul pre carele n-am cunoscut mi-au slujit mie; întru auzul urechii m-au auzit.

⁴⁹Fiii străini au minţit mie; fiii străini s-au învechit şi au şchiopat din cărările lor.

⁵⁰Viu e Domnul şi bine e cuvântat Dumnezeu, şi să Se înalţă Dumnezeul mântuirii meale!

⁵¹Dumnezeule, Cel ce dai izbăvire mie şi ai supus noroade supt mine, izbăvitoriul mieu de vrăjmaşii cei mănioşi.

⁵²De la cei ce să scoală asupra mea mă vei înălţa, de la omul nedrept mă vei izbăvi.

⁵³Pentru aceasta, mă voiu mărturisi Ţie întru neamuri, Doamne, şi numelui Tău voiu cânta.

⁵⁴Cel ce măreşti mântuirile împăratului şi faci milă unsului Tău, lui David, şi seminţiei lui până în veac. Slavă.