Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 21 Bible Online

Psaltirea 21 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 21

¹Dumnezeule, Dumnezeul mieu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lăsat? Departe de mântuirea mea cuvintele greşealelor meale.

²Dumnezeul mieu, striga-voiu zioa, şi nu vei auzi, şi noaptea, şi nu spre nepriceapere mie.

³Iară Tu în cel sfânt lăcuieşti, lauda lui Israil.

⁴Spre Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au şi i-ai izbăvit pre dânşii.

⁵Cătră Tine au strigat şi s-au mântuit, spre Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.

⁶Iară eu sânt viiarme şi nu om; ocara oamenilor şi defăimarea norodului.

⁷Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătit-au cu capul:

⁸„Nădăjduit-au spre Domnul, izbăvească-l pre dânsul, mântuiască-l, că-l voiaşte pre el”.

⁹Că Tu eşti Cela ce m-ai tras din pântece, nădeajdea mea, de la ţiţele maicii meale spre Tine m-am aruncat din zgău.

¹⁰Din pântecele maicii meale, Dumnezeul mieu eşti Tu; nu Te depărta de la mine.

¹¹Că necazul easte aproape, că nu easte cine să-mi ajute mie.

¹²Încunjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au cuprins.

¹³Deşchis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeaşte şi răcneaşte.

¹⁴Ca apa m-am vărsat şi s-au răsipit toate oasele meale.

¹⁵Făcutu-s-au inima mea ca ceara ce să topeaşte, în mijlocul pântecelui mieu.

¹⁶Uscatu-s-au ca un vas de lut vârtutea mea, şi limba mea s-au lipit de grumazul mieu, şi în ţărâna morţii m-ai pogorât.

¹⁷Că m-au încunjurat câini mulţi; adunarea celor vicleani m-au cuprins.

¹⁸Săpat-au mâinile meale şi picioarele meale.

¹⁹Numărat-au toate oasele meale; şi aceia priviia şi să uita la mine.

²⁰Împărţit-au hainele meale loruşi, şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.

²¹Iară Tu, Doamne, nu depărta ajutoriul Tău de la mine, spre sprijineala mea ia aminte.

²²Izbăveaşte de sabie sufletul mieu, şi din Ioan mâna câinelui pre cea una născută a mea.

²³Mântuiaşte-mă din gura leului, şi din coarnele inorogilor smerirea mea.

²⁴Spune-voiu numele Tău fraţilor miei, în mijlocul adunării Te voiu lăuda.

²⁵Cei ce vă teameţi de Domnul, lăudaţi-L pre El; toată sămânţa lui Iacov, slăviţi-L pre Dânsul.

²⁶Teameţi-vă de Dânsul, toată sămânţa lui Israil!

²⁷Că n-au defăimat, nici au lăpădat ruga săracului.

²⁸Nici au întors faţa Sa de la mine; şi când am strigat cătră Dânsul, m-au auzit.

²⁹De la Tine easte lauda mea, întru adunare mare mă voiu mărturisi Ţie, rugăciunile meale voiu da înaintea celor ce să tem de Dânsul.

³⁰Mânca-vor săracii şi să vor sătura, şi vor lăuda pre Domnul cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

³¹Aduce-ş-vor aminte şi să vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.

³²Şi să vor închina înaintea Lui toate moştenirile neamurilor.

³³Că a Domnului e împărăţiia, şi El stăpâneaşte pre neamuri.

³⁴Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce să pogoară în pământ.

³⁵Şi sufletul mieu Lui viiază, şi săminţiia mea va sluji Lui.

³⁶Vesti-să-va Domnului neamul cel ce vine, şi vor vesti dreptatea Lui norodului ce să va naşte, pre carele au făcut Domnul.