Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 30 Bible Online

Psaltirea 30 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 30

¹Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac, întru dreptatea Ta izbăveaşte-mă şi mă scoate.

²Pleacă cătră mine ureachiia Ta, grăbeaşte de mă scoate; fii mie Dumnezeu scutitoriu şi spre casă de scăpare, ca să mă mântuieşti.

³Că putearea mea şi scăparea mea eşti Tu, şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.

⁴Scoate-mă-vei din cursa aceasta carea au ascuns mie, că Tu eşti scutitoriul mieu, Doamne.

⁵În mâinile Tale voiu pune duhul mieu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.

⁶Urât-ai pre cei ce păzesc deşertăciunile în zădar; iar spre Domnul am nădăjduit.

⁷Bucura-mă-voiu şi mă voiu veseli de mila Ta, că ai căutat spre smereniia mea; mântuit-ai din nevoi sufletul mieu.

⁸Şi nu m-ai închis în mâinile vrăjmaşilor: pus-ai în loc desfătat picioarele meale.

⁹Miluiaşte-mă, Doamne, că mă năcăjăsc; turburatu-s-au întru mânie ochiiul mieu, sufletul mieu şi pântecele mieu.

¹⁰Că s-au stins întru dureare viiaţa mea, şi anii miei în suspinuri; slăbit-au întru sărăcie vârtutea mea, şi oasele meale s-au turburat.

¹¹Despre toţi vrăjmaşii miei m-am făcut ocară, şi vecinilor miei foarte, şi frică cunoscuţilor miei.

¹²Cei ce mă vedea afară au fugit de la mine; uitat am fost ca un mort de la inimă; făcutu-m-am ca un vas pierdut.

¹³Că am auzit ocara a multora din cei ce lăcuiesc împrejur, când să aduna ei împreună asupra mea, ca să ia sufletul mieu s-au sfătuit.

¹⁴Iară eu spre Tine, Doamne, am nădăjduit; zis-am: „Tu eşti Dumnezeul mieu!

¹⁵În mâinile Tale sorţii miei!” Izbăveaşte-mă din mâna vrăjmaşilor miei şi de cei ce mă gonesc.

¹⁶Arată faţa Ta preste robul Tău, mântuiaşte-mă cu mila Ta, Doamne, să nu mă ruşinez că Te-am chemat pre Tine.

¹⁷Să se ruşineaze necredincioşii şi să se pogoară în iad.

¹⁸Mute să se facă buzele ceale vicleane, care grăiesc asupra dreptului fără leage, cu mândrie şi cu defăimare.

¹⁹Cât e multă mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, carea ai ascuns celor ce să tem de Tine; făcut-ai celor ce să nădăjduiesc spre tine, înaintea fiilor omeneşti.

²⁰Ascunde-vei pre dânşii întru ascunsul feaţii Tale de turburarea oamenilor.

²¹Acoperi-vei pre ei în cort, de îngrăirea împrotivă a limbilor.

²²Bine e cuvântat Domnul, că minunată au făcut mila Sa în cetatea îngrădirii.

²³Iară eu am zis întru spaima mea: „Lăpădat sânt de cătră faţa ochilor Tăi”.

²⁴Pentru aceasta, ai auzit glasul rugăciunii meale, când am strigat cătră Tine.

²⁵Iubiţi pre Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărurile caută Domnul şi răsplăteaşte celor ce de prisosit fac mândrie.

²⁶Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi spre Domnul.