Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 67 Bible Online

Psaltirea 67 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 67

¹Să Se scoale Dumnezeu şi să se răsipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pre Dânsul.

²Precum să stinge fumul, să se stingă; cum să topeaşte ceara de faţa focului, aşa să piiară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu.

³Şi drepţii să se veselească şi să se bucure înaintea lui Dumnezeu, să se desfeteaze întru veselie.

⁴Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui; cale faceţi Celui ce S-au suit preste apusuri, Domnul e numele Lui.

⁵Şi vă bucuraţi înaintea Lui, să se turbure de faţa Lui, a Părintelui celor săraci şi a Judecătoriului văduvelor.

⁶Dumnezeu e în locul cel sfânt al Său, Dumnezeu face a lăcui pre cei ce sânt într-un fealiu în casă.

⁷Scoţând pre cei din obezi cu vitejie, aşijderea pre cei ce amărăsc, pre cei ce lăcuiesc în mormânturi.

⁸Dumnezeule, când ieşiiai Tu înaintea norodului Tău, când treceai Tu în pustie.

⁹Pământul s-au cutremurat, că ceriurile au picat de cătră faţa Dumnezeului Sinaii, de cătră faţa Dumnezeului lui Israil.

¹⁰Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeu-le, moştenirii Tale; şi au slăbit, iară Tu o ai săvârşit pre dânsa.

¹¹Dobitoacele Tale lăcuiesc într-însa, gătit-ai întru bunătatea Ta săracului, Dumnezeule.

¹²Domnul va da cuvânt celor ce binevestesc cu puteare multă.

¹³Împăratul puterilor al celui iubit cu înfrumseţarea casii să împarţă prăzi.

¹⁴De aţi dormi în mijlocul hotarălor, aripile porumbiţii sânt cu argint poleite, între umerile ei cu strălucire de aur.

¹⁵Când osibeaşte Cel ceresc împăraţi preste dânsa, ca zăpada să vor albi în Selmon.

¹⁶Muntele lui Dumnezeu, munte gras, munte închegat, munte gras, pentru ce socotiţi munţii cei închegaţi?

¹⁷Muntele care bine au voit Dumnezeu a lăcui într-însul, pentru că Domnul va lăcui până în sfârşit.

¹⁸Carul lui Dumnezeu cu miile înmulţit, mii de cei ce prisosesc; Domnul întru ei, în Sinai, în cel sfânt.

¹⁹Suitu-te-ai la înălţime, robit-ai robime, luat-ai daruri întru oameni.

²⁰Pentru că pre cei ce nu să pleca a să sălăşlui, Domnul Dumnezeu bine e cuvântat, bine e cuvântat.

²¹Domnul din zi în zi să sporească noao, Dumnezeul mântuirilor noastre.

²²Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui; şi ale Domnului, ale Domnului sânt ieşirile morţii.

²³Însă Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creaştetul părului celor ce umblă întru greşalele lor.

²⁴Zis-au Domnul: „Din Vasan Mă voiu întoarce, întoarce-Mă-voiu întru adâncurile mării.

²⁵Pentru ca să se întingă piciorul tău în sânge, limba cânilor tăi din vrăjmaşii de la dânsul”.

²⁶Văzutu-s-au umbletele Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului mieu, ale Împăratului, Celui din cel sfânt.

²⁷Mai nainte au apucat boiarii ţiindu-se de cei ce cânta, în mijlocul fecioarelor celor ce zicea în timpene.

²⁸Întru adunări binecuvântaţi pre Dumnezeu, pre Domnul din izvoarăle lui Israil.

²⁹Acolo Veniamin, cel mai tânăr, întru spaimă, boiarii Iudii, povăţuitorii lor, boiarii lui Zavulon, boiarii lui Neftalim.

³⁰Porunceaşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreaşte, Dumnezeule, aceasta carea ai făcut întru noi.

³¹De la besearica Ta, în Ierusalim, Ţie vor aduce împăraţii daruri.

³²Ceartă fiiarăle trestiei, adunarea taurilor întru junincile noroadelor, ca să se în cuie cei ispitiţi cu argint.

³³Râsipeaşte neamurile ceale ce voiesc războaie, veni-vor soli de la Eghipet; Etiopiia mai nainte va apuca mâna ei la Dumnezeu.

³⁴Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.

³⁵Celui ce S-au suit peste ceriul ceriului, spre răsărituri.

³⁶Iată, va da glasul Său, glas de puteare; daţi mărire lui Dumnezeu, peste Israil mare e cuviinţa Lui, şi putearea Lui în nori.

³⁷Minunat easte Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil; însuşi va da puteare şi întărire norodului Său, bine e cuvântat Dumnezeu. Slavă.