Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 68 Bible Online

Psaltirea 68 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 68

¹Mântuiaşte-mă, Dumnezeule, că au întrat ape până la sufletul mieu.

²Afundatu-m-am în noroiul adâncului şi nu easte stare.

³Venit-am întru adâncurile mării şi viforul m-au potopit.

⁴Ostenit-am strigând, amorţit-au grumazul mieu, slăbit-au ochii miei, nădăjduind eu spre Dumnezeul mieu.

⁵Înmulţitu-s-au mai presus decât perii capului mieu cei ce mă urăsc în zădar.

⁶Întăritu-s-au vrăjmaşii miei, cei ce mă goniia pre mine cu nedreptate; ceale ce n-am jăfuit atunci am plătit.

⁷Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceaperea mea, şi greşealele meale de la Tine nu s-au ascuns. Să nu să ruşineaze pentru mine cei ce Te aşteaptă pre Tine, Doamne, Doamne al puterilor.

⁸Nici să se înfrunteaze pentru mine cei ce Te caută pre Tine, Dumnezeul lui Israil.

⁹Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-au ruşinea obrazul mieu.

¹⁰Înstreinat am fost fraţilor miei, şi nemearnic fiilor maicii meale.

¹¹Că râvna Căsii Tale m-au mâncat; şi ocările celor ce Te ocărăsc pre Tine au căzut asupra mea.

¹²Şi am acoperit cu post sufletul mieu, şi s-au făcut spre ocară mie.

¹³Şi am pus îmbrăcămintea mea sac, şi m-am făcut lor spre pildă.

¹⁴Împrotiva mea limbuţiia cei ce şădea în porţi, şi împrotiva mea cânta cei ce bea vin.

¹⁵Iară eu cu rugăciunea mea cătră Tine, Doamne, vreamea e de bunăvoinţă.

¹⁶Dumnezeule, întru mulţimea milii Tale, auzi-mă, întru adevărul mântuirii Tale.

¹⁷Mântuiaşte-mă de tină, ca să nu mă înfund; izbăveaşte-mă de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apelor.

¹⁸Ca să nu mă îneace pre mine viforul apei, nici să mă înghiţă adâncul, nici să închiză preste mine puţul gura sa.

¹⁹Auzi-mă, Doamne, că bună easte mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.

²⁰Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta, că mă năcăjesc, degrab mă auzi.

²¹Ia aminte spre sufletul mieu, şi-l mântuiaşte pre el; pentru vrăjmaşii miei, izbăveaşte-mă.

²²Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea.

²³Înaintea Ta sânt toţi cei ce mă năcăjesc, ocară au aşteptat sufletul mieu şi ticăloşie.

²⁴Şi am aşteptat pre cel ce s-ar mâhni cu mine, şi nu era, şi pre cei ce m-ar mângăia, şi n-am aflat.

²⁵Şi au dat spre mâncarea mea fiiare, şi. spre seatea mea m-au adăpat cu oţet.

²⁶Facă-se masa lor înaintea lor spre cursă şi spre răsplătire şi spre sminteală.

²⁷Întunece-să ochii lor ca să nu vază, şi spinarea lor pururea o gârboveaşte.

²⁸Varsă preste dânşii iuţimea Ta, şi mâniia iuţimei Tale să-i cuprinză pre ei.

²⁹Facă-se curtea lor pustie, şi în lăcaşurile lor să nu fie lăcuitori.

³⁰Că pre carele Tu l-ai bătut, ei l-au gonit; şi spre durearea ranelor meale au adaos.

³¹Adaoge fărădeleage spre fărădeleagea lor; şi să nu între întru dreptatea Ta.

³²Şteargă-se din cartea celor vii, şi cu cei drepţi să nu să scrie.

³³Sărac şi cu dureare sânt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

³⁴Lăuda-voiu numele Dumnezeului mieu cu cântare, mări-L-voiu pre El întru laudă.

³⁵Şi va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, ce-i răsar coarne şi unghi.

³⁶Vază săracii şi să se veselească; căutaţi pre Dumnezeu, şi va fi viu sufletul vostru.

³⁷Că au auzit pre cei săraci Domnul, şi pre cei în obezi ferecaţi ai săi nu i-au urgisit.

³⁸Laude-L pre Dânsul ceriurile şi pământul, marea şi toate câte să târăsc într-însa.

³⁹Că Dumnezeu va mântui Sionul şi să vor zidi cetăţile Iudei.

⁴⁰Şi vor lăcui acolo, şi-l vor moşteni pre (dânsul, şi seminţiia robilor Tăi vor stăpâni pre) el, şi cei ce iubesc numele Tău vor lăcui într-însul.