Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 70 Bible Online

Psaltirea 70 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 70

¹Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac, întru dreptatea Ta izbăveaşte-mă şi mă scoate.

²Pleacă cătră mine ureachiia Ta şi mă mântuiaşte.

³Fii mie Dumnezeu scutitoriu şi spre loc tare ca să mă mântuieşti.

⁴Că întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu.

⁵Dumnezeul mieu, izbăveaşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătoriului de leage şi a celui ce face strâmbătate.

⁶Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne, Doamne, nădeajdea mea din tinereaţele meale.

⁷Întru Tine m-am întărit din pântece, din zgăul maicii meale, Tu eşti acoperitoriul mieu.

⁸Întru Tine e lauda mea pururea, ca o minune m-am făcut multora, şi Tu eşti ajutoriul mieu cel tare.

⁹Să se umple gura mea de laudă, ca să laud mărirea Ta, toată zioa mare cuviinţa Ta.

¹⁰Să nu mă leapezi în vreamea bătrâneaţelor; când va lipsi vârtutea mea, să nu mă laşi pre mine.

¹¹Că au zis vrăjmaşii miei mie, şi cei ce păzesc sufletul mieu s-au sfătuit împreună,

¹²Zicând: „Dumnezeu l-au părăsit pre dânsul, goniţi-l şi-l prindeţi pre el, că nu easte Cel ce izbăveaşte”.

¹³Dumnezeul mieu, să nu Te depărtezi de la mine, Dumnezeul mieu, spre ajutoriul mieu ia aminte.

¹⁴Să se ruşineaze şi să lipsească cei ce clevetesc sufletul mieu, să se îmbrace cu ruşine şi cu înfruntare cei ce caută ceale reale mie.

¹⁵Iară eu pururea voiu nădăjdui spre Tine, şi voiu adaoge spre toată lauda Ta.

¹⁶Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată zioa mântuirea Ta.

¹⁷Că n-am cunoscut ceale din cărţi; întra-voiu întru putearea Domnului, Doamne, aduce-m-voiu aminte de dreptatea Ta numai.

¹⁸Dumnezeul mieu, ceale ce m-ai învăţat din tinereaţele meale şi până acum voiu vesti minunile Tale.

¹⁹Şi până la bătrâneaţe şi cărunteaţe.

²⁰Dumnezeul mieu, să nu mă părăseşti.

²¹Până voiu vesti braţul Tău la tot neamul cel viitoriu.

²²Putearea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la ceale înalte care ai făcut mie măriri, Dumnezeule, cine e aseamenea Ţie.

²³Câte ai arătat mie, necazuri multe şi reale, şi întorcându-Te m-ai înviiat, şi din adâncurile pământului m-ai scos.

²⁴Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângăiat, şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.

²⁵Că eu mă voiu mărturisi Ţie întru noroade, Doamne, întru unealte de cântare, adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voiu Ţie întru alăută, Sfântul lui Israil.

²⁶Bucura-să-vor buzele meale când voiu cânta Ţie, şi sufletul mieu care l-ai mântuit.

²⁷Şi încă şi limba mea toată zioa va cugeta dreptatea Ta, când să vor ruşina şi să vor înfrunta cei ce caută ceale reale mie.