Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 72 Bible Online

Psaltirea 72 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 72

¹Cât easte de bun Dumnezeul lui Israil celor drepţi la inimă.

²Iară mie puţin nu mi s-au alunecat picioarele, puţin nu s-au vărsat paşii miei.

³Că am răvnit asupra celor fără leage, pacea păcătoşilor văzând.

⁴Că nu easte privire spre moartea lor şi întărire întru bătaia lor.

⁵Întru ostenealele oamenilor nu sânt, şi cu oamenii nu vor lua bătăi.

⁶Pentru aceasta, i-au cuprins pre ei mândriia lor până în sfârşit; îmbrăcatu-s-au cu nedreptatea şi cu păgânătatea lor.

⁷Ieşi-va ca din său nedreptatea lor; trecut-au întru dragostea inimii.

⁸Gândit-au şi au grăit întru vicleşug, nedreptate spre înălţime au grăit.

⁹Pus-au asupra ceriului gura lor, şi limba lor au trecut pre pământ.

¹⁰Pentru aceasta, să va întoarce norodul mieu aicea, şi zile pline să vor afla întru dânşii.

¹¹Şi au zis: „Cum au cunoscut Dumnezeu şi de easte cunoştinţă întru Cel Înalt?”

¹²Iată, aceştia păcătoşii şi carii să îndestulează în veac au cuprins avuţie.

¹³Şi am zis: „Au, doară, în deşărt am îndreptat inima mea, şi am spălat întru cei nevinovaţi mâinile meale?

¹⁴Şi am fost bătut toată zioa şi mustrarea mea, în dimineţi”.

¹⁵De am grăit: „Voiu spune aşa”, iată, neamul fiilor Tăi am făgăduit.

¹⁶Şi am socotit că va cunoaşte; osteneala easte înaintea mea.

¹⁷Până ce voiu întra la sfinţitoriul lui Dumnezeu şi voiu înţeleage spre ceale de apoi ale lor.

¹⁸Însă pentru vicleşugurile lor le-ai pus reale, oborâtu-i-ai pre ei când s-au înălţat.

¹⁹Cum s-au făcut întru pustiire, îndatăşi s-au stins, perit-au pentru fărădeleagea lor.

²⁰Ca visul celui ce să deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimica îl vei face.

²¹Că s-au aprins inima mea, şi rărunchii miei s-au schimbat.

²²Şi eu am defăimat, şi n-am cunoscut, dobitoc m-am făcut la Tine, şi eu pururea cu Tine.

²³Ţinutu-m-ai de mâna dreaptei meale, şi în sfatul Tău m-ai povăţuit, şi cu mărire m-ai priimit.

²⁴Că ce-mi easte mie în ceriu? Şi de la Tine ce am voit pre pământ?

²⁵Stins-au inima mea şi trupul mieu, Dumnezeul inimii meale, şi partea mea, Dumnezeule, în veac.

²⁶Că, iată, cei ce să depărtează pre sine de la Tine vor peri; pierdut-ai de la Tine pre tot cel ce curveaşte.

²⁷Iară mie a mă lipi de Dumnezeu bine easte, a pune întru Domnul nădeajdea mea, ca să vestesc eu toate laudele Tale în porţile featii Sionului.