Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 77 Bible Online

Psaltirea 77 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 77

¹Luaţi aminte, norodul mieu, la leagea mea, plecaţi ureachiia voastră spre graiurile gurii meale.

²Deşchide-voiu în pildă gura mea; spune-voiu vorbele ceale din început.

³Câte am auzit şi le-am cunoscut pre eale, şi părinţii noştri ne-au povestit noao.

⁴Nu s-au ascuns de la fiii lor întru alt neam.

⁵Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile Lui, carele au făcut.

⁶Şi au râdicat mărturie întru Iacov, şi leage au pus în Israil.

⁷Câte au poruncit părinţilor noştri, ca să le areate pre eale fiilor săi, ca să cunoască alt neam.

⁸Fiii cei ce să vor naşte şi să vor scula, şi le vor spune fiilor săi.

⁹Ca să puie întru Dumnezeu nădeajdea lor, şi să nu uite lucrurile lui Dumnezeu, şi poruncile Lui să le caute.

¹⁰Ca să nu fie ca părinţii lor, rudă întoartă şi amărâtoare.

¹¹Rudă carea nu ş-au îndreptat inima sa, şi nu ş-au încredinţat cu Dumnezeu duhul său.

¹²Fiii lui Efrem, încordând şi săgetând cu arcele, întorsu-s-au în zioa de războiu.

¹³N-au păzit aşăzământul lui Dumnezeu, şi în leagea Lui n-au vrut să umble.

¹⁴Şi au uitat facerile de bine ale Lui şi minunile Lui, care au arătat lor.

¹⁵Înaintea părinţilor lor, care au făcut minuni în pământul Eghiptului, în câmpul Taneos.

¹⁶Desfăcut-au marea şi i-au trecut pre ei, pus-au apele ca un foale.

¹⁷Şi i-au povăţuit pre dânşii în nor zioa, şi toată noaptea întru lumină de foc.

¹⁸Desfăcut-au piiatra în pustie, şi i-au adăpat pre ei, ca întru adânc mult.

¹⁹Şi au scos apă din piiatră, şi au pogorât ca nişte râuri ape.

²⁰Şi au adaos încă a greşi Lui; amărât-au pre Cel Preaînalt în loc fără de apă.

²¹Şi au ispitit pre Dumnezeu întru inimile lor a ceare bucate sufletelor lor.

²²Şi au grăit împrotivă lui Dumnezeu şi au zis: „Au, doară, va putea Dumnezeu să gătească masă în pustie?

²³Pentru că au lovit piiatra şi au curs apă, şi păraiale s-au umplut de apă.

²⁴Au, doară, şi pâine poate să dea? Sau să gătească masă norodului Său?”

²⁵Pentru aceasta, au auzit Domnul şi au mai răbdat; şi foc s-au aprins întru Iacov, şi mânie s-au suit preste Israil.

²⁶Căci n-au crezut întru Dumnezeu, nici au nădăjduit spre mântuirea Lui.

²⁷Şi au poruncit norilor deasupra, şi uşile ceriului au deşchis.

²⁸Şi le-au ploat lor mană să mănânce, şi pâine cerească le-au dat lor.

²⁹Pâine îngerească au mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul.

³⁰Râdicat-au austru din ceriu, şi au adus Ioan întru putearea Sa vântul Liviei.

³¹Şi au ploat preste dânşii ca pulberea cărnuri, şi ca năsipul mării pasări zburătoare.

³²Şi au căzut în mijlocul taberii lor, împrejurul lăcaşurilor lor.

³³Şi au mâncat şi s-au săturat foarte, şi pofta lor le-au adus lor; nu s-au lipsit de pofta lor.

³⁴Încă mâncare fiind în gura lor, şi măniia lui Dumnezeu s-au suit preste dânşii.

³⁵Şi au ucis mai mulţi ai lor; şi pre cei aleşi ai lui Israil i-au împiedecat.

³⁶Întru toate aceastea au mai greşit încă; şi n-au crezut întru minunile Lui.

³⁷Şi s-au stins întru deşertăciune zilele lor, şi anii lor cu degrab.

³⁸Când îi ucidea pre dânşii, atuncea căuta pe El, şi să întorcea şi mâneca la Dumnezeu.

³⁹Şi ş-au adus aminte că Dumnezeu ajutoriul lor easte, şi Dumnezeu cel Preaînalt Izbăvitoriul lor easte.

⁴⁰Şi L-au iubit pre Dânsul în gura lor, şi cu limba lor au minţit Lui.

⁴¹Şi inima lor nu era dreaptă cu Dânsul, nici s-au încredinţat întru aşăzământul de leage al Lui.

⁴²Iară El easte îndurat şi curăţeaşte păcatele lor, şi nu va strica.

⁴³Şi va înmulţi a întoarce mâniia Sa, şi nu va aprinde toată iuţimea Sa.

⁴⁴Şi ş-au adus aminte că trup sânt, duh ce treace şi nu să întoarce.

⁴⁵De câte ori L-au amărât pre Dânsul în pustie, mâniiatu-L-au pre Dânsul în pământ fără apă.

⁴⁶Şi s-au întors şi au ispitit pre Dumnezeu, şi pre Cel Sfânt al lui Israil L-au întărâtat.

⁴⁷Şi nu ş-au adus aminte de mâna Lui în zioa în carea i-au izbăvit pre ei din mâna celui ce-i năcăjiia.

⁴⁸Cum au pus în Eghipet seamnele Sale şi minunile Sale în câmpul Taneos.

⁴⁹Şi au întors în sânge râurile lor şi fântânile lor ca să nu bea.

⁵⁰Trimis-au asupra lor muşte câineşti, şi i-au mâncat pre ei, şi broaşte, şi i-au stricat pre dânşii.

⁵¹Şi au dat păliciunii rodurile lor, şi ostenealele lor lăcustelor.

⁵²Bătut-au cu grindină viile lor, şi duzii lor cu brumă.

⁵³Şi au dat la grindină dobitoacele lor, şi avearea lor focului.

⁵⁴Trimis-au asupra lor iuţimea mâniei Sale, mânie şi iuţime şi necaz, trimitere prin îngeri răi.

⁵⁵Cale au făcut cărării mâniei Sale, şi n-au cruţat de moarte sufletele lor, şi dobitoacele lor în moarte le-au închis.

⁵⁶Şi au bătut pre tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, începătura a toată osteneala lor în lăcaşurile lui Ham.

⁵⁷Şi au râdicat ca pre nişte oi pre norodul Său, şi i-au dus pre ei ca o turmă în pustie.

⁵⁸Şi i-au povăţuit spre nădeajde şi nu s-au înfricoşat, şi pre vrăjmaşii lor i-au acoperit marea.

⁵⁹Şi i-au băgat pre dânşii în muntele sfinţeniei Sale, muntele acesta, care l-au căştigat dreapta Lui.

⁶⁰Şi au gonit de la faţa lor neamuri, şi le-au dat cu sorţi lor pământul, cu fune de împărţire.

⁶¹Şi au aşăzat întru lăcaşurile lor seminţiile lui Israil.

⁶²Şi au ispitit şi au amărât pre Dumnezeul cel Preaînalt, şi mărturiile Lui nu le-au păzit.

⁶³Şi s-au lepădat ca şi părinţii lor, întorsu-s-au întru arc strâmb.

⁶⁴Şi L-au mâniiat pre Dânsul în dealurile lor, şi întru ceale cioplite ale lor L-au întărâtat pre El.

⁶⁵Auzit-au Dumnezeu şi au trecut cu vedearea, şi au urgisit foarte pre Israil.

⁶⁶Şi au lăpădat cortul Silomului, lăcaşul în care au lăcuit întru oameni.

⁶⁷Şi au dat în robie tăriia lor, şi frumseaţea lor în mâinile vrăjmaşilor.

⁶⁸Şi au închis în sabie pre norodul Său, şi moştenirea Sa o au trecut cu vedearea.

⁶⁹Pre tinerii lor i-au mâncat focul, şi fecioarele lor nu s-au jălit.

⁷⁰Preoţii lor în sabie au căzut, şi văduvele lor nu vor plânge.

⁷¹Şi s-au deşteptat ca cel ce doarme Domnul, ca un tare şi ameţit de vin.

⁷²Şi au lovit pre vrăjmaşii Săi dinapoi, ocară veacinică le-au dat lor.

⁷³Şi au lepădat lăcaşul lui Iosif, şi seminţiia lui Efrem n-au ales.

⁷⁴Şi au ales seminţiia Iudii, muntele Sionului, care l-au iubit.

⁷⁵Şi au zidit ca a inorogului sfinţeniia Sa pre pământ, întemeiatu-o-au pre dânsa în veac.

⁷⁶Şi au ales pre David sluga Sa, şi l-au luat pre el de la turmele oilor, de la ceale făcătoare l-au luat pre dânsul.

⁷⁷Ca să pască pre Iacov, sluga Sa, şi pre Israil, moştenirea Sa.

⁷⁸Şi i-au păscut pre dânşii întru nerăutatea inimii Sale, şi întru priceaperile mâinilor Sale i-au povăţuit pre dânşii. Slavă.