Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 88 Bible Online

Psaltirea 88 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 88

¹Milele Tale, Doamne, în veac voiu lăuda.

²În neam şi în neam voiu vesti adevărul Tău în gura mea.

³Că ai zis: În veac mila să va zidi, în ceriuri să va găti adevărul Tău.

⁴„Pus-am aşăzământ de leage celor aleşi ai miei; juratu-M-am lui David, slugii Meale, până în veac voiu găti sămânţa ta.

⁵Şi voiu zidi în neam şi în neam scaonul tău”.

⁶Mărturisi-vor ceriurile minunile Tale, Doamne, pentru că adevărul Tău întru adunarea sfinţilor.

⁷Că cine în nori să va întocmi cu Domnul, să va asemăna Domnului întru fiii lui Dumnezeu?

⁸Dumnezeu, Cel ce să proslăveaşte în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşat easte preste toţi cei dimprejurul Lui.

⁹Doamne Dumnezeul puterilor, cine e aseamenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.

¹⁰Tu stăpâneşti putearea mării, şi pornirea valurilor ei Tu o potoleşti.

¹¹Tu ai smerit ca pre un rănit pre cel mândru, întru braţul puterii Tale ai răsipit pre vrăjmaşii Tăi.

¹²Ale Tale sânt ceriurile şi al Tău easte pământul; lumea şi plinirea ei Tu ai întemeiat, miiazănoaptea şi marea Tu ai zidit.

¹³Tavorul şi Ermonul întru numele Tău să vor bucura, braţul Tău e cu puteare.

¹⁴Să se întărească mâna Ta, înalţă-se dreapta Ta, dreptatea şi judecata e gătirea scaonului Tău.

¹⁵Mila şi adevărul vor mearge înaintea feaţii Tale, fericit e norodul carele ştie strigare.

¹⁶Doamne, întru lumina feaţii Tale vor mearge, şi întru numele Tău să vor bucura toată zioa, şi întru dreptatea Ta să vor înălţa.

¹⁷Că lauda puterii lor Tu eşti, şi întru bună-vrearea Ta să va înălţa cornul nostru.

¹⁸Că a Domnului e sprijineala, şi a Sfântului lui Israil, împăratului nostru.

¹⁹Atuncea ai grăit în vedenii fiilor Tăi şi ai zis: „Pus-am ajutoriu spre cel tare, înălţat-am pre cel ales din norodul Mieu.

²⁰Aflat-am pre David, sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Mieu l-am uns pre el.

²¹Pentru că mâna Mea va ajuta lui, şi braţul Mieu va întări pre dânsul.

²²Nu să va folosi vrăjmaşul întru el, şi fiiul fărădelegii nu va adaoge a-i face lui rău.

²³Şi voiu tăia de la faţa lui pre vrăjmaşii lui, şi pre cei ce-l urăsc pre el îi voiu înfrânge.

²⁴Şi adevărul Mieu şi mila Mea cu dânsul; şi întru numele Mieu să va înălţa cornul lui.

²⁵Şi voiu pune în mare mâna lui şi în râuri dreapta lui.

²⁶Acela mă va chema pre mine: «Tatăl mieu eşti Tu, Dumnezeul mieu şi sprijinitoriul mântuirii meale».

²⁷Şi Eu întâiu născut voiu pune pre dânsul, înalt mai mult decât împăraţii pământului.

²⁸În veac voiu păzi lui mila Mea, şi aşăzământul de leage al Mieu credincios lui.

²⁹Şi voiu pune în veacul veacului sămânţa lui, şi scaonul lui în zilele ceriului.

³⁰De vor lăsa fiii lui leagea Mea, şi după judecăţile Meale nu vor umbla,

³¹De vor spurca dreptăţile meale, şi poruncile Meale nu le vor păzi,

³²Certa-voiu cu toiag fărădelegile lor, şi cu bătăi strâmbătăţile lor.

³³Iară mila Mea nu o voiu răsipi de la dânşii, nici voiu face strâmbătate întru adevărul Mieu.

³⁴Nici voiu spurca aşăzământul Mieu, şi ceale ce ies prin buzele Meale nu le voiu defăima.

³⁵Odată M-am jurat întru cel sfânt al Mieu, au minţi-voiu lui David? Sămânţa lui în veac va rămânea.

³⁶Şi scaonul lui ca soarele înaintea Mea, şi ca luna săvârşită în veac, şi martor în ceriu credincios”.

³⁷Iară Tu ai lepădat şi ai urgisit, zăbovit-ai pre unsul Tău.

³⁸Surpat-ai aşăzământul robului Tău, spurcat-ai în pământ sfinţeniia lui.

³⁹Stricat-ai toate gardurile lui, pus-ai tăriile lui frică.

⁴⁰Jăfuitu-l-au pre el toţi cei ce călătoriia în cale, făcutu-s-au ocară vecinilor săi.

⁴¹Înălţat-ai dreapta celor ce-l năcăjesc pre dânsul; veselit-ai pre toţi vrăjmaşii lui.

⁴²Întors-ai ajutoriul sabiei lui, şi nu l-ai apărat pre el în războiu.

⁴³Stricatu-l-ai din curăţeniia lui, scaonul lui în pământ l-ai surpat.

⁴⁴Micşorat-ai zilele vremii lui; vărsat-ai preste dânsul ruşine.

⁴⁵Până când, Doamne, Te întorci până în sfârşit, să va aprinde ca focul mâniia Ta?

⁴⁶Adu-Ţi aminte ce easte statul mieu, că au, doară, în deşert ai zidit pre toţi fiii oamenilor?

⁴⁷Cine easte omul carele va fi viu şi să nu vază moartea? Să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?

⁴⁸Unde sânt milele Tale ceale din început, Doamne, care Te-ai jurat lui David întru adevărul Tău?

⁴⁹Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, carea am ţinut în sânul mieu a multe neamuri.

⁵⁰Cu carea au ocărât vrăjmaşii Tăi, Doamne, cu carea au ocărât schimbarea unsului Tău.

⁵¹Bine easte cuvântat Domnul în veac! Fie, fie! Slava.