Read Biblia de la Blaj, 1795 Psaltirea 9 Bible Online

Psaltirea 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Psaltirea 9

¹Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voiu toate minunile Tale.

²Veseli-mă-voiu şi mă voiu bucura întru Tine, cânta-voiu numele Tău, Înalte.

³Când să va întoarce vrăjmaşul mieu înapoi, slăbi-vor şi vor peri de cătră faţa Ta.

⁴Că ai făcut judecata mea şi îndreptarea mea; şăzut-ai pre scaun, Cela ce judeci dreptatea.

⁵Certat-ai neamurile şi au perit necredinciosul, numele lui l-ai stins în veac şi în veacul veacului.

⁶Vrăjmaşului i-au lipsit sabiile întru sfârşit, şi cetăţi i-ai sfărâmat; perit-au pomenirea lui cu sunet.

⁷Şi Domnul în veac rămâne; gătit-au la judecată scaunul Său.

⁸Şi El va judeca lumea întru dreptate. Judeca-va norodul cu îndreptare.

⁹Şi S-au făcut Domnul scăpare săracului, ajutoriu în vremi cuvioase, în năcazuri.

¹⁰Şi să nădăjduiască spre Tine cei ce cunosc numele Tău; că n-ai părăsit pre cei ce Te caută pre Tine, Doamne.

¹¹Cântaţi Domnului, Celui ce lăcuiaşte în Sion, vestiţi întru neamuri isprăvile Lui!

¹²Că Cel ce caută sângiurile lor Ş-au adus aminte, n-au uitat strigarea săracilor.

¹³Miluiaşte-mă, Doamne, vezi smereniia mea de cătră vrăjmaşii miei, Cela ce mă înalţi pre mine din porţile morţii.

¹⁴Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile featii Sionului veseli-ne-vom de mântuirea Ta.

¹⁵Afundatu-s-au neamurile întru stricăciunea carea au făcut, în cursa aceasta, carea au ascuns, s-au prins piciorul lor.

¹⁶Cunoaşte-Să Domnul judecăţi făcând; întru faptele mâinilor Sale s-au prins păcătosul.

¹⁷Întoarcă-se păcătoşii la iad, toate neamurile, ceale ce uită pre Dumnezeu.

¹⁸Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, răbdarea săracilor nu va peri până în sfârşit.

¹⁹Scoală-Te, Doamne, să nu să întărească omul, să se judece neamurile înaintea Ta.

²⁰Pune, Doamne, dătătoriu de leage preste ei, să cunoască neamurile, că oameni sânt.

²¹Pentru ce, Doamne, stai departe, treci cu vedearea în vremi cuvioase întru necazuri?

²² [1]Când să mândreaşte necredinciosul, să aprinde săracul; prindu-să întru sfaturile care gândesc.

²³Că să laudă păcătosul întru poftele sufletului său, şi cel ce face strâmbătate bine să cuvintează, întărâtat-au pre Domnul

²⁴Cel păcătos, după mulţimea mâniei lui nu va căuta, nu easte Dumnezeu înaintea lui.

²⁵Spurcă-să căile lui în toată vreamea; leapădă-să judecăţile Tale de cătră faţa lui, preste toţi vrăjmaşii săi va stăpâni.

²⁶Că au zis întru inima sa: „Nu mă voiu clăti din neam în neam fără de rău”.

²⁷A căruia de blăstem gura lui easte plină, şi de amărăciune şi de vicleşug.

²⁸Supt limba lui osteneală şi dureare; şade întru pitulare cu cei bogaţi întru ascunsuri, ca să ucigă pre cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac să uită.

²⁹Pândeaşte întru ascuns, ca leul în culcuşul său; pândeaşte ca să apuce pre săracul; să apuce pre săracul când îl va trage pre el.

³⁰În laţul său va smeri pre el, pleca-să-va şi va cădea când va stăpâni el pre cei săraci.

³¹Că au zis întru inima sa: „Uitat-au Dumnezeu, întors-au faţa Sa, ca să nu vază până în sfârşit”.

³²Scoală-Te, Doamne Dumnezeul mieu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre săracii Tăi până în sfârşit!

³³Pentru ce au măniiat necredinciosul pre Dumnezeu? Că au zis întru inima sa: „Nu va întreba”.

³⁴Vezi, că Tu la dureare şi la mânie priveşti, ca să-l dai pre el în mâinile Tale; Ţie s-au lăsat săracul, sirimanului Tu fii ajutoriu.

³⁵Zdrobeaşte braţul celui păcătos şi rău; căuta-să-va păcatul lui şi nu să va afla.

³⁶Domnul e împărat în veac şi în veacul veacului; periţi, neamuri, din pămânul Lui!

³⁷Pofta săracilor o ai auzit, Doamne, la gătirea inimii lor au luat aminte ureachiia Ta.

³⁸Judecă săracului şi smeritului, ca să nu adaogă încă a să mări omul pre pământ.