Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 11 Bible Online

Pildele lui Solomon 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 11

¹Cumpenele vicleane urâciune sânt înaintea Domnului, iară cumpăna dreaptă priimită easte Lui.

²Oriunde întră sudalma, acolo şi ocara; iară gura smeriţilor cugetă înţelepciune.

³Săvârşirea drepţilor va îndrepta pre dânşii, iară împiedecarea călcătorilor de leage îi va prăda pre ei.

⁴Nu vor folosi averile în zioa mâniei, iară dreptatea va izbăvi din moarte; murind, dreptul lasă grija, iară perirea necredincioşilor easte urâtă şi de râs.

⁵Dreptatea nevinovatului îndreptează căile; iară necredinţa cade întru nedreptate.

⁶Dreptatea oamenilor drepţi va izbăvi pre ei; iară cei fără de leage să vânează de păgânătatea lor.

⁷Sfârşindu-să omul drept, nu-i piiare nădeajdea; iară lauda necredincioşilor va peri.

⁸Dreptul din cursă va scăpa, şi în locul lui să va da cel necredincios.

⁹În gura celor necredincioşi laţul cetăţeanilor; iară chipzuirea drepţilor, cu bună sporire.

¹⁰Întru bunătăţile drepţilor să îndreaptă cetatea, şi întru perirea necredincioşilor, bucurie.

¹¹Întru binecuvântarea drepţilor să va înălţa cetatea; iară cu gura necredincioşilor să va săpa.

¹²Batjocoreaşte pre cetăţeani cel lipsit de minte; iară bărbatul înţălept linişte aduce.

¹³Omul cel cu doao limbi descopere sfaturi întru adunare; iară cel credincios cu duhul ascunde lucrurile.

¹⁴Cei ce nu au ocărmurire cad ca frunzăle; iară mântuirea easte întru mult sfat.

¹⁵Cel rău rău face când să împreună cu dreptul, şi ureaşte sunetul adeverinţii.

¹⁶Muiarea de treabăface bărbatului mărire, iară muiarea care ureaşte ceale dreapte easte scaon de ocară; cei leaneşi sânt nevreadnici de avuţii.

¹⁷Omul milostiv bine face sufletului său; iară cel nemilostiv piiarde trupul său.

¹⁸Cel necredincios face lucruri nedreapte; iară sămânţa drepţilor, plata adevărului.

¹⁹Fiiul drept să naşte spre viiaţă, iară urmarea celui necredincios spre moarte.

²⁰Urăciune sânt înaintea Domnului căile strâmbe; iară priimiţi sânt Lui toţi cei nevinovaţi în cale.

²¹Cel ce-şi pune mâinile în mână cu strâmbătate nu va fi necertat, iară cel ce samănă dreptate va lua plata drepţilor.

²²Precum easte cercelul de aur în nările porcului, aşa easte frumseaţea muierii ceii cu nărav rău.

²³Pofta drepţilor toată easte bună; iară nădeajdea necredincioşilor va peri.

²⁴Sânt care sămănând ale sale mai multe fac; sânt şi care adunând ceale străine sărăcesc.

²⁵Tot sufletul e binecuvântat; iară omul mănios nu easte cu bună-cuviinţă.

²⁶Cel ce ţine grâul să-l lasă neamurilor, [1] iară binecuvântarea easte preste capul celui darnic.

²⁷Cel ce face bine caută dar bun; iară pre cel ce caută reale realele îl vor ajunge pre el.

²⁸Cel ce nădăjduiaşte întru avuţiia sa, acela va cădea; iară cel ce sprijineaşte pre cei drepţi, acela va răsări.

²⁹Cel ce nu poartă grije de casa sa va moşteni vânturi şi va sluji cel neînţălept celui înţălept.

³⁰Din rodul dreptăţii creaşte pomul vieţii; iară sufletele călcătorilor de leage să vor lua devreame.

³¹Că de vreame ce dreptul abiia să mântuiaşte, dară necredinciosul şi păcătosul unde să va afla?