Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 16 Bible Online

Pildele lui Solomon 16 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 16

¹Inima omului să gândească lucruri dreapte; ca să se îndrepteaze de Dumnezeu căile lui.

²Ochiul văzând bune vesăleaşte inima; şi veastea cea bună îngraşe oasăle; cel ce ascultă mustrările vieţii va petreace întră cei înţelepţi.

³Cel ce leapădă învăţătura să ureaşte pre sine; iară cel ce păzeaşte învăţăturile iubeaşte sufletul său.

⁴Frica Domnului easte învăţătură şi înţelepciune şi începutul mărirei răspunde ei; şi mearge mărirea înaintea celor smeriţi [1].

⁵Toate lucrurile celui smerit arătate sânt înaintea lui Dumnezeu; iară cei necuraţi în zioa cea rea vor peri.

⁶Necurat easte înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă, şi cel ce-şi pune mâna în mână cu nedreptate nu să va îndrepta.

⁷Începutul căii ceii bune easte a face dreptate, că priimită easte la Dumnezeu mai mult decât aducerea de jertvă.

⁸Cel ce caută pre Domnul va afla minte cu dreptate, şi cei ce-L caută pre El cu dreptate vor afla pace.

⁹Toate lucrurile Domnului sânt cu dreptate şi să ţine cel necredincios la zioa cea rea.

¹⁰Gâcire e în buzele împăratului, şi la judecată nu va rătăci gura lui.

¹¹Pornirea cumpenii dreptate e la Domnul, şi lucrurile Lui cumpene dreapte.

¹²Urât easte înpăratului cel ce face reale, că cu dreptate să găteaşte scaonul domniei.

¹³Priimite sânt împăratului buzele dreapte, şi cuvintele dreapte le iubeaşte.

¹⁴Măniia împăratului easte solul morţii; iară omul înţelept îl va îmblânzi pre el.

¹⁵Întru lumina vieţii fiiul împăratului; iară cei priimiţi lui, ca norul târziu.

¹⁶Cuiburile înţelepciunii mai alease sânt decât aurul, şi cuiburile înţeleagerii mai alease sânt decât argintul.

¹⁷Cărările vieţii abat de la reale; iară lun-gimea vieţii sânt căile dreptăţii.

¹⁸Cel ce priimeaşte învăţătura întru bunătăţi va fi; şi cel ce păzeaşte certările să va înţelepţi.

¹⁹Cel ce îşi păzeaşte căile sale păzeaşte-şi sufletul său; şi cel ce-şi iubeaşte viiaţa sa îşi opreaşte gura sa.

²⁰Mai înainte de sfărmare mearge ocara; şi mai înainte de cădeare, gândul cel rău.

²¹Mai bun e cel blând cu smerenie decât cel ce împarte prăzi cu cei ce fac strâmbătate.

²²Cel înţelept în lucruri easte aflătoriu de bunătăţi, şi cel ce nădăjduiaşte întru Dumnezeu fericit easte.

²³Pre cei înţelepţi şi pre cei pricepători îi chiiamă răi; iară cei cu cuvinte dulci mai mult să vor auzi.

²⁴Izvor de viiaţă easte priceaperea celor ce o agonisesc; iară învăţătura nebunilor easte rea.

²⁵Inima înţeleptului cunoaşte ceale din gura sa şi în buză poartă priceapere.

²⁶Faguri de miiare sânt cuvintele bune; şi dulceaţa lor, tămăduire sufletului.

²⁷Sânt căi care să par omului a fi dreapte; iară ceale mai de pre urmă ale lor caută în fundul iadului.

²⁸Omul întru osteneale să osteneaşte şieşi, şi bate de la sine perirea sa; iară cel îndărătnic în gura sa îşi poartă perirea.

²⁹Omul fără de minte îşi sapă şieşi reale şi în buzele sale adună foc.

³⁰Omul îndărăptnic împarte reale; şi celor răi aprinde făcliia înşălăciunei şi desparte pre priiatini.

³¹Omul fără de leage amăgeaşte pre priiatini şi-i duce pre ei la căi nu bune.

³²Cel ce-şi întăreaşte ochii săi gândeaşte îndărătnicii, şi cel ce-şi muşcă buzele sale aleage toate realele, acesta easte cuptoriul răutăţii.

³³Cunună de laudă sânt bătrâneaţele şi în căile dreptăţii să află.

³⁴Mai bun easte omul cel mult răbdătoriu decât cel tare, şi omul cel ce are minte decât lucrătoriul cel mare de pământ; şi cel ce-şi conteneaşte măniia mai bun easte decât cel ce ia cetate tare.

³⁵În sânul celor nedrepţi întră toate; iară ceale dreapte toate sânt de la Domnul.