Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 22 Bible Online

Pildele lui Solomon 22 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 22

¹Mai ales easte numele bun decât bogăţiia multă, şi darul bun decât argintul şi aurul.

²Bogatul şi săracul s-au întâmpinat unul cu altul, iară pre amândoi i-au făcut Domnul.

³Cel iscusit, văzând pre cel rău muncindu-să tare, însuşi să învaţă; iară cei nepricepuţi trecând nu să folosesc.

⁴Neamul înţelepciunii easte frica Domnului şi bogăţie şi mărire şi viiaţă.

⁵Ciulini şi laţuri în căile ceale strâmbe; iară cel ce-şi păzeaşte sufletul său să va feri de eale.

⁶Învaţă pruncul pre calea sa, că şi după ce va îmbătrâni nu să va depărta de la aceaea.

⁷Bogaţii vor stăpâni pre cei săraci, şi slugile de la stăpânii săi să vor împrumuta.

⁸Cel ce samănă reale reale va şi săcera, şi rana faptelor sale va săvârşi; pre omul blând şi dătătoriu blagosloveaşte Dumnezeu, şi deşărtarea lucrurilor lui va săvârşi.

⁹Cel ce miluiaşte pre săracul hrăni-să-va, pentru că din pâinea sa au dat săracului; biruinţă şi cinste căştigă cel ce dă daruri, însă ia sufletul celor ce le au.

¹⁰Scoate din adunare pre cel pierzătoriu, şi va ieşi cu dânsul pricea, că când şeade în adunare, pre toţi necinsteaşte.

¹¹Iubeaşte Domnul inimile cuvioase şi priimiţi sânt Lui toţi cei fără de prihană în căile lor; cu buzele va paşte împăratul [1].

¹²Ochii Domnului păzesc simţirea şi defaimă cuvintele ceale fără de leage.

¹³Să mântuiaşte şi zice leaneşul: „Leul easte în cale şi ucigaşul în uliţă”.

¹⁴Groapă adâncă e gura celui fără de leage, şi pre carele l-au urât Domnul, acela va cădea într-însa; sânt căi reale înaintea omului şi nu iubeşte a să întoarce de la eale, şi trebuie a să abate din calea strâmbă şi rea.

¹⁵Nepriceaperea zboară inima tânărului; iară toiagul învăţăturii departe e de la dânsul.

¹⁶Cel ce năpăstuiaşte pre sărac înmulţeaşte realele sale şi dă bogatului pre mai puţin.

¹⁷La cuvintele înţălepţilor apropie ureachiia ta şi ascultă cuvintele meale şi aşază inima ta, ca să cunoşti că bune sânt.

¹⁸Şi de le vei pune pre eale la inima ta, veseli-te-vor împreună cu buzele tale.

¹⁹Ca să fie întru Domnul nădeajdea ta, şi va arăta ţie calea ta.

²⁰Şi tu ţi le scrie întreit, în sfat şi în gând şi în cunoştinţă, şi pre lăţimea inimii tale.

²¹Învaţă-te, dară, cuvinte adevărate şi minte bună, ca să auzi şi să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce te întreabă.

²²Nu sili pre mişel, că sărac easte, şi să nu necinsteşti pre cel slab în porţi.

²³Că Domnul va judeca lui judecată şi vei mântui sufletul tău nevinovat.

²⁴Nu fi priiaten cu omul mănios, şi cu priiatin mănios nu te amesteca.

²⁵Ca să nu te abaţi din căile lui şi vei lua laţuri la sufletul tău.

²⁶Nu te da chizeaş ruşinându-te de faţă.

²⁷Că de nu vei avea de unde să plăteşti, lua-vor aşternutul cel de supt coastele tale.

²⁸Nu treace hotarăle vechi care le-au pus părinţii tăi.

²⁹Omul vederos şi iute la lucrurile lui la împăraţi trebuie a sta; iară să nu stea la oameni leaneşi.