Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 26 Bible Online

Pildele lui Solomon 26 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 26

¹Precum [1] roao la seacere şi ploaia vara, aşea nu easte la cel fără de minte cinste.

²Precum pasările zboară şi vrabiile, aşea blăstămul în deşărt nu va veni asupra nimărui.

³Precum biciul la cal şi boldul la măgariu, aşea e toiagul la norodul cel fără de leage.

⁴Nu răspunde celui nebun după nebuniia lui, ca să nu fii aseamenea lui,

⁵Ci răspunde celui nebun după nebuniia lui, ca să nu să pară şie înţălept.

⁶Din căile sale ocară face cel ce au trimis cuvânt prin sol nebun.

⁷Ia meargerea vinelor şi fărădeleagea din rostul celor fără de minte.

⁸Cel ce leagă piiatra în praştie aseamenea easte celui ce dă celui fără de minte mărire.

⁹Spini cresc în mâna beţivului, iară robie în mâna celor fără de minte.

¹⁰Mult să bate de valuri tot trupul celor fără de minte, că să zdrobeaşte spăimântarea lor.

¹¹Ca cânele care să întoarce la borâtura sa şi să face urât, aşea şi cel fără de minte carele cu răul său să întoarce la păcatul său; easte ruşine carea aduce păcat şi easte ruşine carea aduce mărire şi dar.

¹²Văzut-am om căruia i s-au părut întru sine a fi înţelept, însă mai multă nădeajde au avut cel nebun decât acesta.

¹³Zice cel leaneş când să trimite în cale: „Leu easte în căi şi în uliţă ucigaş”.

¹⁴Cum să întoarce uşa în ţâţină, aşea leaneşul pre patul său.

¹⁵Leaneşul carele ascunde mâna în sânul său nu poate să o ducă la gură.

¹⁶Mai înţelept să pare şieşi leaneşul decât cel ce în săturare duce veaste.

¹⁷Ca şi cel ce ţine cânele de coadă, aşa şi cel ce şeade mai întâiu în judecata străină.

¹⁸În ce chip cei ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni; iară cel ce va întâmpina întâiu cuvântul să va împiedeca.

¹⁹Aşea toţi cei ce pândesc într-ascuns pre priiatinii săi; şi când să văd, zic că: „Glumind am făcut”.

²⁰În multe leamne odrăsleaşte focul; iară unde nu easte om iute la mănie, să potoleaşte sfada.

²¹Grătariu pre cărbuni şi leamne în foc; iară omul suduitoriu spre gălceava sfăzii.

²²Cuvintele mângăitorilor sânt moi, iară aceştia bat la locurile ficaţilor.

²³Argintul dat cu înşălăciune ca hârbul să se socotească; buzele blânde acopere inima tristă.

²⁴Cu buzele toate le priimeaşte jeluindu-să vrăjmaşul; iară în inimă meşteşugeaşte vicleşuguri.

²⁵De te-ar ruga vrăjmaşul cu glas mare, să nu-l asculţi, că şeapte vicleşuguri sânt în sufletul lui.

²⁶Cel ce ascunde vrajba aşază vicleşugul, şi cel ce-şi acopere păcatele sale binecunoscut să face întru adunări.

²⁷Cel ce sapă groapă deaproapelui său va cădea însuşi într-însa, şi cel ce prăvăleaşte piiatră, preste el să va prăvăli.

²⁸Limba mincinoasă ureaşte adevărul, şi gura neacoperită face neaşăzări.