Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 29 Bible Online

Pildele lui Solomon 29 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 29

¹Mai bun easte omul cel ce mustră decât omul cel vârtos la cerbice, că, fără de veaste arzindu-să el, nu easte vindecare.

²Când să laudă drepţii, să veselesc noroadele; iară de boiarii cei necredincioşi suspină bărbaţii.

³De omul cel ce iubeaşte învăţătura să veseleaşte tatăl lui; iară cel ce paşte curve piiarde-va avuţiia.

⁴Împăratul drept rădică ţara, iară bărbatul fără de leage o strică.

⁵Cel ce găteaşte înaintea feaţii priiatinului său mreajă în picioarele sale o pune pre ea.

⁶Omului celui ce păcătuiaşte mare e laţul; iară dreptul în bucurie şi desfătare va fi.

⁷Ştie dreptul face judecată săracilor; iară cel necredincios nu va priceape judecata, şi cel sărac nu are priceapere a să cunoaşte pre sine.

⁸Oamenii cei fără de leage au aprins cetatea; iară cei înţelepţi au întors mâniia.

⁹Bărbatul înţelept judecă pre neamuri; iară omul rău, mâniindu-să, să face de batjocură şi nu să îngrozeaşte.

¹⁰Bărbaţii cei părtaşi la sângiuri vor urî pre cel cuvios; iară cei drepţi vor căuta sufletul lui.

¹¹Toată mâniia sa şi-o arată cel neînţelept; iară cel înţelept şi-o ţine pre rând.

¹²A împăratului carele ascultă cuvântul nedrept, toţi cei supuşi lui sânt fără de leage.

¹³Împrumutătoriul şi deatoraşul unul cu altul s-au întâlnit; iară Domnul pre amândoi îi va cerceta.

¹⁴Împăratul cel ce cu adevăr judecă pre săraci, scaonul lui întru mărturie să va pune.

¹⁵Bătăile şi mustrările dau înţelepciune; iară pruncul cel ce umblă după voia sa ruşinează pre părinţii săi.

¹⁶Unde sânt mulţi necredincioşi, multe păcate să fac; iară când cad aceia, drepţii să umplu de frică.

¹⁷Ceartă pre fiiul tău şi te va odihni, şi va da podoabă sufletului tău.

¹⁸Să nu fii tâlcuitoriu neamului fără de leage; iară cel ce păzeaşte leagea fericit easte.

¹⁹Cu cuvintele nu să va învăţa sluga îndărătnică, că de va şi înţăleage, tot nu va asculta.

²⁰De vei vedea pre vreun om grabnic la cuvinte, să ştii că mai multă nădeajde are cel fără de minte decât el.

²¹Cel desfrânat din pruncie slugă va fi şi mai târzâu îi va părea rău de aceasta.

²²Omul mănios rădică price, iară bărbatul cel greu la mănie apără păcatul.

²³Sumeţiia pre om smereaşte; iară pre cei ce gândesc cu smerenie îi întăreaşte cu mărire Domnul.

²⁴Cel ce să împărtăşeaşte cu furul ureaşte şi sufletul său şi, de să va pune jurământ, auzind nu vor spune.

²⁵Cel ce să teame şi să ruşinează de oameni să împiiadecă; iară cel ce nădăjduiaşte spre Domnul veseli-să-va.

²⁶Necurăţiia la om dă greşală; iară cel ce nădăjduiaşte spre Domnul să va mântui.

²⁷Mulţi slujesc feaţelor povăţuitorilor; iară de la Domnul să face dreptate omului.

²⁸Urât e înaintea dreptului omul nedrept, şi urâtă e celui fără de leage calea cea dreaptă.