Read Biblia de la Blaj, 1795 Pildele lui Solomon 30 Bible Online

Pildele lui Solomon 30 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Pildele lui Solomon 30

¹Aceastea zice bărbatul celor ce cred lui Dumnezeu şi încetează:

²„Că mai neînţelept sânt decât toţi oamenii, şi înţelepciune de om nu easte întru mine.

³Iară Dumnezeu m-au învăţat înţelepciune şi am cunoscut ştiinţa sfinţilor.

⁴Cine s-au suit în ceriu şi s-au pogorât? Cine au adunat vânturile în sân? Cine au întors toată apa întru o haină? Cine au ţinut toate marginile pământului? Care e numele lui? Sau care e numele fiilor lui? Ca să cunoască,

⁵Că toate cuvintele lui Dumnezeu sânt cu foc lămurite şi ajută El celor ce să cuceresc Lui.

⁶Nu adaoge la cuvintele Lui, ca să nu te mustre şi să fii mincinos.

⁷Doao ceiu de la Tine: să nu iai harul mieu mai înainte de ce voiu muri eu.

⁸Cuvântul deşert şi mincinos depărtează-l de la mine, bogăţie şi sărăcie nu-mi da.

⁹Ci-mi rânduiaşte ceale de lipsă şi ceale de ajuns.

¹⁰Ca nu săturându-mă să mă fac mincinos şi să zic: «Cine mă vede?» Sau fiind sărac să fur şi să jor pre numele lui Dumnezeu.

¹¹Să nu dai pre slugă în mâinile stăpânului, ca nu cumva să te blastăme şi să piei.

¹²Nepotul rău blastămă pre tatăl său şi pre mumă-sa nu o binecuvintează.

¹³Nepotul rău pre sine să judecă a fi drept, şi ieşirea sa nu o au spălat.

¹⁴Nepotul rău înalţi ochi are şi cu geanele lui să înalţă; nepotul rău dinţii are sabie şi măsealele barde, ca să mistuiască şi să mânce de tot pre cei slabi de pre pământ şi pre săracii lor dintră oameni.

¹⁵Lipitoarei trei feate era foarte iubite, şi aceaste trei nu o sătura, şi a patra nu ajungea a zice: «Destul easte».

¹⁶Iadul şi dragostea muierii, şi pământul neumplut de apă, şi apa şi focul nu vor zice: «Destul e».

¹⁷Ochiul cel ce batjocoreaşte pre tată şi nu cinsteaşte bătrâneaţăle maicii să-l scobească pre el corbii din văi şi să-l mânce puii vulturilor.

¹⁸Trei sânt mie cu neputinţă a le priceape, şi a patra nu o ştiu:

¹⁹Urmele vulturului când zboară, şi căile şearpelui pre piiatră, şi calea corăbii(i) când mearge pre mare, şi căile omului în tinereaţe.

²⁰Că aceasta e calea muierii prea curve care, dacă face, să spală, zicând că nimica n-au făcut fără de cale.

²¹Pentru trei lucruri să clăteaşte pământui şi a patrulea nu-l poate suferi:

²²De va împărăţi sluga şi nebunul de să va sătura de bucate,

²³Şi slujnica de va scoate pre stăpână-sa şi muiarea urâcioasă de va nimeri bărbat bun.

²⁴Şi patru sânt pre pământ mai mici, aceastea sânt mai înţăleapte decât ceale înţăleapte:

²⁵Furnicile, care nu au puteare şi-şi gătesc vara hrană;

²⁶Şi aricii, neam slab, carii îşi fac în pietri casăle sale;

²⁷Lăcusta împărat n-are, şi dintru o poruncă mearge la tabără cu bună rânduială;

²⁸Şi nevăstuica care să razămă pre mâni şi lezne să poate prinde şi lăcuiaşte în polăţile împăraţilor.

²⁹Şi trei sânt care fericit umblă şi a patra care bine mearge:

³⁰Puiul de leu, cel ce easte mai tare întră dobitoace, carele nu să întoarce, nici să teame de dobitoc;

³¹Şi cocoşul care umblă întră găini cu sfat bun; şi ţapul care povăţuiaşte turma; şi împăratul carele grăiaşte în neamuri.

³²De te vei da pre tine la veselie şi vei întinde mâna ta cu sfadă, te vei necinsti.

³³Mulge lapte şi va fi unt, şi de vei stoarce nările, va ieşi sânge; iară de vei trage afară cuvinte, vor ieşi vrăjbi şi sfăzi”.