Read Biblia de la Blaj, 1795 Eclisiastul 2 Bible Online

Eclisiastul 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Eclisiastul 2

¹Zis-am eu întru inima mea: „Vino acum să te ispitesc în veselie şi vezi binele”. Şi, iată, şi aceasta easte deşertăciune.

²Râsului am zis: „Împrejurare”, şi bucuriei: „Căci faci aceasta?” [1]

³Şi [2] am socotit: Oare inima mea tragere-ar ca vinul trupul mieu, şi inima mea m-au povăţuit întru înţelepciune, ca să stăpânesc preste desfătare, până voiu vedea care e binele fiilor oamenilor, care să-l facă supt soare în numărul zilelor vieţii lor.

⁴Mărit-am lucrurile meale, ziditu-mi-am case, săditu-mi-am vii.

⁵Făcutu-mi-am grădini şi livezi, şi am sădit într-însele tot fealiul de pom roditoriu.

⁶Făcutu-mi-am lacuri de ape, ca să ud dintr-însele dumbrava (de) leamne odrăslitoare.

⁷Avut-am slugi şi slujnice, şi robi am avut, şi cirezi şi turme multe am avut, mai mult decât toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim.

⁸Adunatu-mi-am argint şi aur, şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărâlor. Făcutu-mi-am cântăreţi şi cântăreaţe, şi desfătările fiilor omeneşti, mestecători şi mestecătoare de vin.

⁹Şi m-am mărit şi am adaos [3] mai mult decât toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim, ci şi înţelepciunea mea au fost cu mine.

¹⁰Şi tot ce au poftit ochii miei nu am depărtat de la dânşii, şi n-am oprit inima mea de la nici o desfătare, că s-au desfătat inima mea cu toată osteneala mea, şi aceasta mi-au fost partea mea din toată osteneala mea.

¹¹Şi am căutat eu spre toate lucrurile meale, care le-au făcut mâinile meale, şi spre truda carea m-am ostenit a o face, şi, iată, toate sânt deşertăciune şi aleagerea duhului şi nimica nu easte prisosire supt soare.

¹²Şi am căutat să văz înţelepciunea şi rătăcirea şi nebuniia, că cine e omul carele va urma sfătuirea? Oricâte au făcut aceasta.

¹³Şi am văzut eu că prisoseaşte înţelepciunea pre nebunie, precum prisoseaşte lumina preste întunearec.

¹⁴Ochii înţeleptului în capul lui, iară cel fără de minte întru întunearec umblă, şi am cunoscut eu că o întâmplare va întimpina pre toţi aceştia.

¹⁵Şi am zis eu întru inima mea că, precum să întâmplă celui nebun, şi mie mi să va întâmpla, şi pentru ce mai mult m-am străduit eu? Şi am grăit întru inima mea că cel nebun din prisosinţă grăiaşte, ci şi aceasta e deşertăciune.

¹⁶Că nu easte pomenirea celui înţelept cu cel nebun în veac, pentru că în zilele ceale viitoare pre toate le va acoperi uitarea, şi cum va muri cel înţelept cu cel nebun?

¹⁷Şi am urât viiaţa, că vicleană easte asupra mea fapta cea făcută supt soare, că toate sânt deşertăciune şi aleagerea duhului.

¹⁸Şi am urât eu toată osteneala mea, carea am ostenit supt soare, pentru că o las pre ea omului carele s-au născut după mine.

¹⁹Şi cine ştie, oare, înţelept va fi au nebun? Şi, oare, stăpâni-va toată osteneala mea, carea m-am ostenit şi m-am străduit supt soare? Ci şi aceasta e deşertăciune.

²⁰Şi m-am întors eu ca să încetez cu inima mea de la toată osteneala, carea m-am ostenit supt soare.

²¹Că easte om carele să osteneaşte cu înţelepciune şi cu ştiinţă şi cu bărbăţie, şi va da partea sa omului carele nu s-au ostenit întru aceaea, ci şi aceasta e deşertăciune şi răutate mare.

²²Că ce are omul din toată osteneala sa, şi din aleagerea inimii sale, cu carea s-au ostenit el supt soare?

²³Că toate zilele lui sânt ale durerilor, şi a mâniei migăiala lui, cât nici noaptea nu doarme inima lui, şi aceasta deşertăciune easte.

²⁴Nu easte bine omului, fără numai ce mănâncă şi ce bea, şi arată sufletului său din osteneala sa; ci şi aceasta am văzut eu că din mâna lui Dumnezeu easte.

²⁵Că cine va mânca şi va bea afară de Dânsul?

²⁶Că omului celui bun înaintea feaţii Lui i-au dat înţelepciune şi minte şi veselie; iară celui păcătos i-au dat grijă să umble şi să adune, ca să dea celui bun înaintea feaţii lui Dumnezeu; ci şi aceasta easte deşertăciune şi aleagerea duhului.