Read Biblia de la Blaj, 1795 Eclisiastul 4 Bible Online

Eclisiastul 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Eclisiastul 4

¹Şi-am întors eu şi am văzut toate năpăştile ceale ce să fac supt soare, şi, iată, lacrămile celor ce să năpăstuiesc, şi nu easte cine să-i mângăie pre ei, şi din mâna celor ce-i năcăjesc pre ei puteare, şi nu easte lor mângăitoriu.

²Şi am fericit eu pre toţi cei morţi, carii au murit, mai mult decât pre cei vii, carii trăiesc până acum.

³Şi decât amândoi aceştia mai bun easte cel ce încă nu s-au născut, carele încă n-au văzut lucrul cel rău, care s-au făcut supt soare.

⁴Şi am văzut eu toată osteneala, şi împreună toată bărbăţiia lucrului, că aceasta easte râvna omului de la priiatinul său; şi aceasta încă easte deşertăciune şi aleagerea duhului.

⁵Cel fără de minte îmbraţeşe mâinile sale şi-şi mănâncă cărnurile sale.

⁶Mai bun easte un pumn plin cu odihnă decât doi pumni cu osteneală şi cu aleagerea duhului.

⁷Şi m-am întors eu şi am văzut deşertăciune supt soare.

⁸Easte unul şi nu easte al doilea, şi nici fiiu, nici frate nu are şi tot nu înceată de la toată osteneala sa, şi ochiul lui nu să satură de avuţii; şi pentru cine mă ostenesc eu, şi-mi lipsesc sufletul mieu de bunătate? Ci şi aceasta easte deşertăciune, şi migăială rea easte.

⁹Mai buni sânt doi decât unul carii au plată bună pentru osteneala sa; că de va cădea unul, celalalt va râdica pre soţul său.

¹⁰Şi vai celui ce easte singur când va cădea, că nu easte altul carele să-l râdice.

¹¹Şi de vor dormi doi, le va fi şi cald lor; iară unul cum să va încălzi?

¹²Şi de să va scula asupra lui unul, cei doi vor sta asupra aceluia, şi funea cea întreită nu curând să rumpe.

¹³Mai bun easte pruncul sărac şi înţălept decât împăratul bătrân şi fără de minte, carele mai mult nu ştie purta grijă.

¹⁴Că din temniţă iasă [1] să împărăţască, iară [2] şi întru împărăţiia sa s-au făcut sărac.

¹⁵Văzut-am pre toţi cei vii, carii umblă supt soare cu tinărul cel al doilea, carele va fi în locul lui.

¹⁶Nu easte sfârşit la tot norodul lui, la toţi câţi au fost înaintea lor, şi cei de pre urmă nu să vor veseli de dânsul, ci şi aceasta easte deşertăciune şi aleagerea duhului.

¹⁷Păzeaşte piciorul tău, când mergi în Casa lui Dumnezeu, şi te apropie, ca să auzi că mai bună easte jertva ta decât darul celor fără de minte, că ei nu cunosc răul care-l fac.