Read Biblia de la Blaj, 1795 Eclisiastul 5 Bible Online

Eclisiastul 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Eclisiastul 5

¹Nu te grăbi cu gura ta şi inima ta să nu grăbească a grăi cuvânt înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu e în ceriu sus, şi tu pre pământ jos; pentru aceasta, fie cuvintele tale puţine.

²Că vine visul când eşti mult îngrijat şi glasul nebunului în cuvinte multe.

³Când vei făgădui făgăduinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi a o da pre ea, că nu easte voie întru cei nebuni; tu, dară, oricâte vei făgădui dă.

⁴Mai bine easte a nu făgădui, decât a făgădui şi a nu da.

⁵Nu da gura ta, ca să faci să păcătuiască trupul tău, şi să nu zici înaintea feaţii lui Dumnezeu că easte neştiinţă, ca să nu să mânie Dumnezeu pentru cuvântul tău, şi să strice lucrul mâinilor tale.

⁶Că întru mulţimea visurilor şi a deşertăciunilor şi a cuvintelor celor multe, tu te teame de Dumnezeu.

⁷De vei vedea în ţară năpastea săracului şi jefuirea judecăţii şi a dreptăţii, nu te mira de lucrul acesta, că cel înalt preste cel înalt ia aminte şi easte mai înalt decât ei.

⁸Şi prisosinţa pământului întru toate easte împărat ţarinei lucrate [1].

⁹Cel ce iubeaşte argintul nu să va sătura de argint, şi cel ce iubeaşte rodurile întru mulţimea lor nu să va desfăta cu eale; şi aceasta e deşertăciune.

¹⁰Unde easte mulţime de bunătăţi, mulţi sânt carii o mâncă pre ea, şi ce e bărbăţiia celui ce o are pre ea? Fără numai să vază cu ochii săi.

¹¹Dulce e somnul slugii, ori puţintel, ori mult mânce, iară pre cel sătul de-a să îmbogăţi nu-l lasă să doarmă.

¹²Easte boală, carea o am văzut supt soare, a să păzi avuţie spre răul celui ce o are.

¹³Şi piiare avuţiia aceaea întru migăială rea, şi au născut fiiu, şi nimica nu easte în mâna lui.

¹⁴Precum au ieşit din pântecele mumă-sa gol, să va întoarce ca să meargă precum au venit, şi nimica nu va lua din osteneala sa ca să ducă în mâna sa.

¹⁵Ci şi aceasta e boală rea, că precum au venit, aşea să va şi duce şi ce are el mai mult, pentru că s-au ostenit în vânt?

¹⁶Şi în toate zilele sale întru întunearec şi în jeale, şi în mănie multă şi în boală şi în năcaz.

¹⁷Iată binele care l-am văzut eu că easte bun: a mânca şi a bea, şi a vedea bunătate întru toată osteneala sa, carea s-au ostenit supt soare, în numărul zilelor vieţii sale, care le-au dat Dumnezeu lui, că aceasta e partea lui.

¹⁸Ci tot omul căruia i-au dat Dumnezeu bogăţie şi aveare, şi l-au învolnicit pre el ca să mânce dintr-însele, şi să-şi ia partea sa, şi să se veselească dintru osteneala sa, acesta darul lui Dumnezeu easte.

¹⁹Că nu mult îşi va aduce aminte de zilele vieţii sale, că Dumnezeu îl cuprinde pre el întru veseliia inimii lui.