Read Biblia de la Blaj, 1795 Eclisiastul 7 Bible Online

Eclisiastul 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Eclisiastul 7

¹Ce are mai mult omul? Că cine ştie care easte binele omului în viiaţă, în numărul zilelor vieţii deşertăciunei lui, şi le-au făcut pre eale ca umbra? Că cine va spune omului ce va fi după el supt soare?

²Mai bun easte numele bun decât untuldelemn bun, şi zioa morţii decât zioa naşterii.

³Mai bine easte a mearge la casa plângerii decât la casa ospăţului; pentru că acesta easte sfârşitul a tot omul; şi cel viu va pune ce e bun întru inima sa.

⁴Mai bună e mâniia decât râsul, că prin întristarea feaţii să îndreptează inima.

⁵Inima înţelepţilor în casa plângerii; iar inima nebunilor în casa veseliei.

⁶Mai bine easte a auzi certarea înţeleptului decât omul care aude cântecele nebunilor.

⁷Că precum easte glasul spinilor supt căldare, aşea easte râsul nebunilor; ci şi aceasta easte deşertăciune.

⁸Năpastea împresură pre cel înţelept, şi strică inima bunei naşteri.

⁹Mai bun easte sfârşitul cuvântului decât începutul lui; mai bun easte cel răbdătoriu decât cel înalt cu inima.

¹⁰Să nu grăbeşti cu duhul tău a te mâniia, că mâniia în sânul nebunilor să odihneaşte.

¹¹Să nu zici: „Ce easte de zilele ceale mai dinainte era mai bune decât aceastea?” Că nu înţelepţeaşte ai întreba aceasta.

¹²Bună e înţălepciunea cu moşie, şi mai mult foloseaşte celor ce văd soarele.

¹³Că în umbra ei înţelepciunea ca umbra argintului, şi prisosinţa cunoştinţii înţelepciunii înviiază pre cel ce o are pre ea. [1]

¹⁴Vezi lucrurile lui Dumnezeu, că cine va putea înfrumseţa, pre carele Dumnezeu îl va strica?

¹⁵In zioa bunătăţii trăiaşte în bine, şi vezi în zioa răutăţii, vezi încă şi tu cu aceasta tocmirea acestora, care au făcut Dumnezeu pentru graiu, ca să nu afle omul după dânsul nimic.

¹⁶Toate le-am văzut în zilele deşertăciunii meale; easte drept carele piiare întru dreptatea sa, şi easte nedrept carele multă vreame trăiaşte întru răutatea sa.

¹⁷Nu fi drept prea mult, nici înţelept de prisosit, ca nu cumva să-ţi ieşi din fire.

¹⁸Şi nu fi mult fără de leage, şi nu fi aspru, ca să nu mori nu în vreamea ta.

¹⁹Bine easte a să ţinea pre sine întru aceasta [2], iară cu aceasta [3] să nu-ţi pângăreşti mâna ta, că celor ce să tem de Dumnezeu vor ieşi toate.

²⁰Înţelepciunea va ajuta înţeleptului mai mult decât zeace putearnici, carii sânt în cetate.

²¹Că nu easte om drept pre pământ, carele să facă bine şi să nu greşească.

²²Şi la toate cuvintele carele vor grăi cei fără de leage să nu pui inima ta, ca să nu auzi şi tu pre sluga ta blăstămându-te.

²³Că de multe ori te va vicleni pre tine, şi în multe chipuri va năcăji inima ta, pentru că şi tu ai blăstămat pre alţii mulţi.

²⁴Toate aceastea le-am ispitit cu înţelepciune şi am zis:

²⁵„Înţelepţi-mă-voiu”, şi s-au depărtat de la mine mai departe decât era, că easte adâncă adâncime şi cine o va afla pre ea?

²⁶Încungiurat-am eu şi inima mea, ca să ştiu şi să socotesc şi să caut înţălepciunea şi pricina, şi să cunosc fărădeleagea nebunului, şi greşala, şi rătăcirea.

²⁷Şi o aflu eu pre ea mai amară decât moartea, cu muiarea carea easte laţ vânătoriu, şi inima ei mreage, legătură sânt mâinile ei, cel bun înaintea feaţii lui Dumnezeu să va izbăvi de ea; iară cel păcătos să va prinde întru ea.

²⁸Vezi, aceasta am aflat, zis-au Eclisiastul, o dată şi mai de multe ori am cercat ca să aflu pricina,

²⁹Carea au cercat sufletul mieu şi nu o au aflat, un om dintru o mie am aflat, iară muiare dintru toate aceastea n-am aflat.

³⁰Însă, vezi, aceasta am aflat, că au făcut Dumnezeu pre om drept; iară oamenii, ei, au căutat multe cuvântări. Cine ştie înţelepciunea? Şi cine ştie dezlegarea cuvântului?