Read Biblia de la Blaj, 1795 Eclisiastul 9 Bible Online

Eclisiastul 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Eclisiastul 9

¹Că toate aceastea le-am cugetat cu inima mea, şi inima mea toate aceastea le-au văzut; cum sânt drepţii şi înţelepţii, şi faptele lor în mâna lui Dumnezeu, şi iubirea şi ura [1], nu easte om carele să le ştie, toate sânt înaintea feaţii lor.

²Deşertăciune easte întru toate. O întâmplare easte dreptului şi necredinciosului, celui bun şi celui rău, celui curat şi celui necurat, celui ce jertveaşte şi celui ce nu jertveaşte, precum easte cel bun, aşea easte şi cel păcătos, precum easte cel ce joară, aşea easte şi cel ce să teame de jurământ.

³Aceasta e rău întru toate ceale ce să fac supt soare, că o întâmplare easte tuturor, încă şi inima fiilor oamenilor s-au umplut de răutate şi rătăcire în inima lor până trăiesc, şi mai pre urmă [2] la cei morţi.

⁴Că cine easte carele să se împărtăşească cu toţi cei vii [3]? Easte nădeajde că mai bun easte cânele cel viu decât leul cel mort.

⁵Că cei vii ştiu că vor să moară; iară cei morţi nu ştiu nimica, şi mai mult plată lor nu easte, că s-au uitat pomenirea lor.

⁶Încă şi iubirea lor şi ura lor şi râvna lor acum au perit, şi nu mai au ei parte în veac de toate ceale ce să fac supt soare.

⁷Vino, mănâncă cu veselie pânea ta, şi bea cu inimă bună vinul tău, că au plăcut lui Dumnezeu faptele tale.

⁸În toată vreamea să fie hainele tale albe, şi untuldelemn de pre capul tău să nu lipsască.

⁹Şi-ţi petreci viiaţa cu muiarea pre carea o iubeşti în toate zilele vieţii deşărtăciunii tale, [4] care s-a dat ţie supt soare, că aceasta easte partea ta în viiaţa ta şi întru osteneala ta, carea te osteneşti tu supt soare.

¹⁰Toate, oricâte află mâna ta a face, cât poţi fă, pentru că în iad unde mergi tu nici lucru, nici gând, nici ştiinţă, nici înţălepciune nu easte.

¹¹Întorsu-m-am şi am văzut supt soare că nu easte alergătura a celor sprinteni, nici războiul a celor tari, nici pâinea a celor înţălepţi, nici avuţiile a celor cu minte, nici harul a celor ştiutori, că vreamea şi întâmplarea va întâmpina pre toţi aceştia.

¹²Şi n-au cunoscut omul vreamea sa, ca peştii ce să vânează în mreajă rea, şi ca pasările care să prind în laţ; aşea să prind fiii oamenilor în vreamea rea, când cade preste ei fără de veaste.

¹³Ci şi această înţălepciune am văzut supt soare, carea mare easte înaintea mea.

¹⁴Cetate mică şi oameni puţini într-însa, şi vine asupra ei împărat mare, şi o încungiură, şi face împregiurul ei şanţuri mari.

¹⁵Şi să află într-însa un om sărac înţălept, şi acesta mântuiaşte cetatea cu înţelepciunea sa, şi după aceaea nime nu-şi mai aduce aminte de omul acel sărac.

¹⁶Şi am zis eu: „Mai bună easte înţălepciunea decât putearea, şi înţălepciunea săracului cea nebăgată în samă, şi cuvintele lui care nu să ascultă”.

¹⁷Cuvintele înţălepţilor în linişte să aud, mai mult decât strigarea celui ce stăpâneaşte preste nebuni.

¹⁸Mai bună e înţălepciunea decât unealtele războiului, şi unul, carele greşeaşte, va piiarde bunătate multă.