Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 12 Bible Online

Cartea înţelepciunei 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 12

¹Că Duhul Tău cel nestricat easte întru toate.

²Pentru aceaea, pre cei ce cad câte puţintel îi cerci şi, aducându-le aminte cu ce păcătuiesc, îi înveţi ca să se înstrăineaze de răutate şi să crează întru Tine, Doamne.

³Că pre lăcuitorii cei de demult a sfântului Tău pământ ai urât,

⁴Pentru că făcea lucruri vrăjmăşeşti, de fermecături, şi jertve necurate,

⁵Şi pre omorâtorii de prunci, cei nemilostivi, şi pre cei ce mâncă ceale dinlăuntru ale trupurilor omeneşti şi sânge,

⁶Şi pre părinţii, ucigătorii sufletelor celor făr’ de ajutoriu, ai vrut a-i piiarde prin mâinile părinţilor noştri, din mijlocul dumnezeieştii Tale taine,

⁷Ca acest pământ, care decât toate easte mai cinstit înaintea Ta, lăcuitori vreadnici să priimească pre fiii lui Dumnezeu.

⁸Ci şi acestora ca unor oameni ai iertat şi ai trimis înainte alergători taberii Tale, viespi, ca pre ei, pre încet, să-i piiarză.

⁹Nu pentru că, doară, cu războiu n-ai fi putut supune pre cei necredincioşi drepţilor, sau cu fieri groaznice, sau cu cuvânt cumplit odată să-i pierzi,

¹⁰Ci, judecând pre încet, le dai loc de pocăinţă, nu neştiind că viclean e neamul lor şi firească răutatea lor şi înlăuntru răsădită; şi cum că nu să va muta gândul lor în veac,

¹¹Pentru că din început au fost sămânţă blăstămată, nici pentru că Te temi de cineva, le dai iertare păcatelor lor.

¹²Că cine va zice Ţie: „Ce-ai făcut?” Sau cine va sta împrotiva judecăţii Tale, sau cine va băga vină Ţie de neamurile ceale perite, care le-ai făcut Tu? Sau cine va veni izbânditoriu asupra Ta pentru oamenii cei nedrepţi?

¹³Că nu easte Dumnezeu afară de Tine, carele să aibă grijă de toate, ca să arăţi că nu cu nedreptul ai judecat,

¹⁴Nici împărat au tiran va putea să caute cu ochii asupra Ta, pentru cei ce i-ai pierdut.

¹⁵Ci drept fiind Tu, cu dreptate toate le ocârmuieşti, că străin lucru socoteşti puterii Tale să osândeşti pre cel ce nu trebuie a să pedepsi.

¹⁶Că putearea Ta easte începutul dreptăţii şi, pentru că eşti stăpân a toate, aceasta faci ca să ierţi tuturor.

¹⁷Că puteare arăţi Tu, Cel ce nu Te încrezi, că după săvârşirea puterii Îţi arăţi tăriia, şi întru cei ce cunosc îndrăznirea aceasta o mustri.

¹⁸Iară Tu, Cel ce stăpâneşti preste puteare, cu blândeaţe judeci şi cu multă îngăduinţă ne ocârmuieşti pre noi, că la Tine easte putearea când vreai.

¹⁹Şi ai învăţat pre norodul Tău, prin lucruri ca aceastea, că să cade să fie drept şi iubitoriu de oameni, şi bună nădeajde ai făcut fiilor Tăi, că le dai să se pocăiască de păcate.

²⁰Că, de vreame ce pre vrăjmaşii fiilor Tăi, cei ce era vinovaţi de moarte, cu atâta rugăciune şi umilinţă i-ai pedepsit, dându-le vreame şi loc, prin care să se mântuiască de răutate,

²¹Cu câtă luare aminte ai judecat pre fiii Tăi, cu a cărora părinţi jurământuri şi legături ai făcut, de făgăduinţe bune?

²²Deci, când ne cerţi pre noi, pre vrăjmaşii noştri de zeace mii de ori îi baţi, ca să avem grije de bunătatea Ta, judecând; iară noi, când ne judecăm, aşteptăm milă.

²³Pentru aceaea, şi pre cei ce au trăit întru nebuniia vieţii, cu strâmbătate printr-ale lor urâciuni i-ai chinuit.

²⁴Că pre căile rătăcirii departe au rătăcit, dumnezei socotind a fi ceale ce şi întră dobitoacele vrăjmaşilor sânt necinstite, înşelându-să ca pruncii cei fără de înţălepciune.

²⁵Pentru aceaea, ca pruncilor neînţelepţi, le-ai trimis judecată de ocară.

²⁶Iară cei ce prin necazuri şi prin certări nu s-au îndreptat dreapta lui Dumnezeu judecată vor simţi.

²⁷Că de ceale ce ei, când păţiia reale, să scârbea de ceale ce le socotea a fi dumnezei, când au văzut că cu acealea să ceartă, au cunoscut pre Dumnezeu cel adevărat, pre Carele odinioară au fost tăgăduit că L-au cunoscut; pentru aceaea, osânda cea mai de pre urmă au venit asupra lor.