Read Biblia de la Blaj, 1795 Cartea înţelepciunei 14 Bible Online

Cartea înţelepciunei 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Cartea înţelepciunei 14

¹Iară altul, vrând să meargă pre apă şi să călătorească prin valuri cumplite, să roagă la lemn mai putred decât luntrea carea-l poartă pre el.

²Că pre acela pofta câştigului l-au gândit, şi meşterul cu înţălepciune l-au cioplit.

³A Ta, Părinte, purtare de grije ocârmuiaşte aceasta, că ai dat în mare cale şi în valuri cărare nerătăcită,

⁴Arătând că din tot lucrul poţi mântui, macar şi fără de meşteşug, de va întra neştine.

⁵Ci, ca să nu fie deşearte lucrurile înţălepciunii Tale, pentru aceaea şi la un lemn mic îşi încredinţază oamenii sufletele sale şi, trecând valul cu plută, s-au mântuit.

⁶Că şi la început, când au perit uriiaşii cei trufaşi, nădeajdea lumii pre plută scăpând, au lăsat veacului sămânţa neamului, cu a Ta mână fiind ocârmuită.

⁷Că binecuvântat e lemnul prin carele să face dreptate.

⁸Iară cel făcut de mână blăstămat easte el şi cel ce l-au făcut pre el, că acesta l-au lucrat, iară cel putred s-au numit dumnezeu.

⁹Că întocma sânt urâte lui Dumnezeu şi cel ce păgâneaşte şi păgânătatea lui.

¹⁰Că ceaea ce s-au făcut cu cel ce o au făcut, să vor pedepsi.

¹¹Pentru aceaea, şi întru idolii neamurilor va fi cercetare, că întru făptura lui Dumnezeu lucru de urâciune s-au făcut şi împiedecare sufletelor oamenilor şi cursă picioarelor celor fără de minte.

¹²Că începutul curviei e gândirea idolilor şi aflarea lor e stricarea vieţii.

¹³Că nici din început n-au fost, nici în veac nu vor fi.

¹⁴Că prin deşearta mărire a oamenilor au întrat în lume, şi, pentru aceaea, scurt s-au socotit sfârşitul lor.

¹⁵Că cu amară jeale întristându-să tatăl pentru fiiul său, cel degrab răpit, i-au făcut chipul lui, pre carele atunci ca pre un om mort, iară acum ca pre un dumnezeu l-au cinstit şi au dat celor supuşi taine şi jertve.

¹⁶După aceaea, cu vreame întărindu-să acest păgânesc obiceaiu, ca o leage s-au păzit şi din poruncile tiranilor să da cinste celor cioplite.

¹⁷Şi pre cei ce de faţă nu putea să-i cinstească oamenii, pentru că lăcuia departe, chipul cel de departe tipărindu-l, au făcut arătat chipul împăratului, pre carele-l cinstea, ca, cu sârguinţa sa, pre cel ce nu era de faţă să-l cinstească, ca cum ar fi de faţă.

¹⁸Şi spre cinstea acestora, şi pre cei ce nu ştiia i-au tras mândriia meşterului.

¹⁹Pentru că, vrând a plăcea domnitoriului, s-au silit cu meşteşugul, ca să facă asămănarea mai frumoasă.

²⁰Iară mulţimea, înşelându-să pentru frumseaţa lucrului, pre cel ce mai înainte îl cinstea ca pre un om, acum, dumnezeu l-au socotit.

²¹Şi aceastea au fost înşelăciune vieţii omeneşti, că, fiind oamenii au în primejdie au slujind tirăniei, numele acela care altor lucruri nu să putea împărtăşi l-au pus pietrilor şi leamnelor.

²²Apoi, nu au fost destul a rătăci întru cunoştinţa lui Dumnezeu, ci şi, în mare luptă a neştiinţii vieţuind, atâtea reale pace le numea.

²³Că au pre fiii săi, omorând, îi jertvea, sau taine ascunse sau nebuneşti beţii din obiceaiuri străine făcea.

²⁴Şi nici viiaţa, nici nuntele nu le mai păzesc curate, ci unul pre altul viclenind omoară sau, preacurvind, fac întristare.

²⁵Toate amestecate sânt, sângele şi uciderea, furtişeagul şi vicleşugul, stricăciunea şi necredinţa, gâlceava şi jurământul strâmb şi turburarea celor bune.

²⁶Neaducerea-aminte de facerea de bine, spurcăciunea sufletelor, schimbarea neamului, amestecarea nuntelor, preacurviia şi necurăţiia,

²⁷Că închinăciunea idolilor, carii nici a să numi nu ar trebui, easte începutul a tot răul şi pricina şi sfârşitul.

²⁸Că, când să veselesc, au nebunesc, au prorocesc minciuni, au trăiesc cu nedreptate, au curând joară strâmb.

²⁹Că cei ce nădăjduiesc în idolii cei fără de suflet, când joară strâmb, nu să tem că li să va dovedi nedreptatea.

³⁰Şi pentru amândoao după dreptate să vor pedepsi, şi pentru că rău au înţăles de Dumnezeu, închinându-să idolilor, şi pentru că cu nedreptate au jurat, cu vicleşug, nebăgând samă de cuviinţă.

³¹Pentru că nu putearea celor ce jură, ci judecata celor ce greşesc ceartă pururea călcarea nedrepţilor.